duminică, 24 noiembrie 2013

Punct.si de la capat!

E sloganul anului 2013 pentru mine!
Inceputul de an, nu anunta nici pe departe asa ceva. Daca imi spunea cineva atunci ca voi fi pusa in postura de a lua o decizie, i-as fi replicat ca e nebun!:)
Recunosc ca mintea m-a purtat de multe ori catre noi destinatii in viata mea, dar corpul nu m-a urmat niciodata in calatoriile imaginare. Parca ingheta la auzul cuvintelor: "hai sa plecam!":)
Sunt statornica de felul meu, uneori poate prea "lipicioasa" de locuri, lucruri, oameni. Am putine momente cand fac lucruri la impuls....lucruri cu insemnatate, evident. Insa cand tot ce ai construit se poate narui, doar pentru ca nu ai curaj sa schimbi ceva, atunci trebuie sa iei o decizie.
Zis si facut! Mi-am luat inima in dinti, si am zis DA! Da, imi schimb viata, chiar daca asta implica sa ma mut din oras, sa schimb job-ul, si sa imi amintesc cu drag de oamenii pe care i-am cunoscut acolo, in oraselul acela mic, si la fostul loc de munca.
Ultimile luni au fost o adevarata nebunie. Am avut nevoie de rabdare, curaj si o duba ca sa car hainele, lucrurile si amintirile. Nu credeam ca poate fi asa complicat sa te muti dintr-un loc in altul. S-a adunat stres, nopti nedormite, agitatie,pareri de rau si pareri de bine , lacrimi si rasete, discomfort si caldura imbratisarilor care parca imi spuneau : va fi bine!
Sambata dimineata! Ceata groasa! Frig! Am aruncat bagajele in masina, am sarutat si imbratisat cu drag familia, si am pornit la drum. Doar eu cu mine, la volan, conducandu-mi viata spre necunoscut, spre un nou inceput.
Au trecut 3 saptamani de atunci! Cum sunt? Nu stiu! Imi vine sa raspund ca la reclama snickers : "nu esti tu cand ti-e foame!"
Am zile bune, cand ma bucur de tot ce e nou, ma bucur de soare, de plimbare! Am momente cand ma simt singura intr-un oras mare! (si cand se intampla asta, chiar sunt singura:( ).
Sunt optimista. Tristetea e doar o stare!:P

Despre iubire..

"Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!
 Magie este cand te indragostesti!
 Cand fara franghii, parghii sau alte hardughii, pur si simplu levitezi!
 Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie!
 Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz, sau, dupa caz, spre agonie.
 Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc ascuns de ochii celorlalti, ai tuturor.
 Cand transforma lipsa-n dor.
 
 Cand se face mica, mica, suparata, ghemuita, 
 cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina si pleaca singura la mare.
 
 Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til,
 se ascunde toata in spatele palmelor ei, de copil; enervant de adorabil!  
 Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel,
 cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin el
 cand ma face sa asist inert, neputincios, la dulcele macel.
 
 Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop!
 Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...
 
 Magie e atunci cand abia astept sa adoarma,
 sa ma uit la ea cum tresare-n somn, parca gadilata de o zana buna,
 Sa ii povestesc cand se trezeste, a doua zi, sa nu ma creada, sa ma acuze, pe nedrept,
 de conspiratie murdara si minciuna!"
Vladimir Draghia