Se pare ca Dumnezeu a avut un plan diferit de al meu pentru urmatoarea perioada! Mi-a dat timp in timpul meu! :)
Primul ghips in cei 28 de ani si primul concediu medical! :P Nimic voit, nimic planuit! S-a intamplat in fractiune de secunda. :))) Nu ai timp sa realizezi ccand iti schimbi pozitia corpului:P Din pozitia normala si verticala, am ajuns la cea orizontala....pe trotuar. Ciudat e ca nu m-a deranjat ca eram intinsa pe jos...ba chiar am stat un pic...sa realizez ca nu e de gluma! :))))
Acum am timp .......timp sa ma odihnesc (desi nu sunt atat de obosita), timp sa reflectez, timp sa ma gandesc la mine, la viata mea, la deciziile pe care trebuie sa le iau, la famila mea si la tot ce implica sa fiu fericita si sa aduc fericirea pe chipul celor dragi. Chiar imi place asta! :)
Everything happens for a reason! So let me take my own decissions!:)
luni, 21 ianuarie 2013
miercuri, 16 ianuarie 2013
Another one!
Inca o seara in care am nevoie sa zambesc, dar nu imi iese. Nu am motive reale sa fiu trista, insa nu reusesc sa fac starea asta sa dispara. Am nevoie de o bagheta magica! Aveti idee de unde imi pot procura una? O bagheta pe care sa o pot folosi ori de cate ori am sufletul trist? Si nu cer sa functioneze doar pe mine. Sa o pot folosi cu oricine. Sa poata sterge orice gand, orice idee nelalocul ei! Da, ar fi perfecta o bagheta in momente din astea.
Nu imi plac starile de genul asta , pentru ca ma "cumintesc" pana la refuz. Sunt o persoana careia ii place sa rada, sa zambeasca si sa vorbeasca. Momentele de gen "tristete" ma fac sa ma refugiez intr-un coltisor intunecat si sa raman acolo.
Nu am chef sa vorbesc, nu am chef sa gandesc, nu am chef mai de nimic. Am chef sa zac in starea asta pana imi trece! :)))))))))
Ciudate sunt caile inimii!:)))))))))))))))))))
Silent night!
Nu imi plac starile de genul asta , pentru ca ma "cumintesc" pana la refuz. Sunt o persoana careia ii place sa rada, sa zambeasca si sa vorbeasca. Momentele de gen "tristete" ma fac sa ma refugiez intr-un coltisor intunecat si sa raman acolo.
Nu am chef sa vorbesc, nu am chef sa gandesc, nu am chef mai de nimic. Am chef sa zac in starea asta pana imi trece! :)))))))))
Ciudate sunt caile inimii!:)))))))))))))))))))
Silent night!
joi, 3 ianuarie 2013
New year, new opportunities!
Si uite asa am inceput un nou an! :) Avem inca 12 luni la dispozitie sa ne punem ordine in ganduri, sa facem liste cu "things to do this year". Tot ce nu am reusit sa facem anii trecuti, acum avem inca o sansa sa le trasam contur. Pana acum au fost doar creionate,poate anul asta vor prinde si culoare. O da!!! :)
Am adunat multe schite (personal vorbind) si sper sa nu ramana in acelasi stadiu.
Anul 2012 l-am incheiat peste hotare, in Viena, Austria. Ce pot sa spun...am adunat inca o schita... :))))
Daca e sa ma uit in urma, la anul ce abia s-a incheiat, nu sunt foarte multumita de mine. Am fost destul de delasatoare si poate chiar am lasat sa imi scape oportunitati. :)Am cedat prea usor.:) Dar am invatat din asta si nu o sa mai las sa mi se intample.:)
Problema e ca imi doresc atat de multe, ca nu stiu cu ce sa incep. Cat am fost plecata din tara am reusit sa ma deconectez de la cotidianul gri. Si mintea mea e inca acolo, desi fizic sunt acasa, in patul meu! :)
Tin minte si acum prima vizita in Viena! Nu mi-a placut mai deloc.:)))) Primul lucru de care m-am lovit a fost limba. Ce greu e cand nu intelegi nimic din ce se vorbeste langa tine. Da, ok, vorbeai engleza, ti se raspundea imediat, insa nu e totuna.
Daca vroiai sa mananci si nimereai un meniu doar in germana, ala erai! Daca erai pretentios la mancare , puteai linistit sa faci foamea:)))))) Atunci, da...aproape am facut foamea, in ideea in care comandam mereu acelasi lucru, un meniu de care eram sigura ca nu dau nici eu, nici bucatarul gres.:)(recunosc , fac parte din categoria pretentiosilor si mofturosilor cand vine vorba de mancare:))
Ma enerva ca in magazine vanzatoarea ma saluta in germana, si acolo era plin de romani. Astea sunt cateva aspecte. Per total mi-a placut ca oras, insa nu ma vedeam locuind acolo. :)
Si vin acum, dupa ....cat sa fi trecut, 3 sau 4 ani??!, cu o alta parere despre ce ar putea insemna Austria in viata mea! :) Am vazut cu alti ochi, tot ce ma incojura! Imi placea la nebunie drumul de acasa pana in centru. Imi placea sa privesc la semafor soferii celorlate masini. Afisau o seninatate pe chip ceva de speriat. :)
Au si ei partile lor proaste, dar oricat incercam sa ascult si sa dau dreptate celor care imi prezentau si partea gri, eu m-am "incapatanat" sa le accept astfel cat sa nu ma deranjeze. Am fost cam zen!:P
Am facut chiar exercitii de pronuntare corecta a unor cuvinte in germana. Am si retinut cateva.:P
Nu mai cred ca nu exista sa nu te adaptezi, sa nu poti invata lucruri care par extraordinar de dificile.
Totul e sa ai un gram de dorinta, si gata! :) Mi-a spus cineva ca daca ai ureche muzicala, poti invata germana! Serios?!:))) Ia sa vedem cum vine asta!:)))
Inchei apoteotic cu "Gute nacht"! :P
Am adunat multe schite (personal vorbind) si sper sa nu ramana in acelasi stadiu.
Anul 2012 l-am incheiat peste hotare, in Viena, Austria. Ce pot sa spun...am adunat inca o schita... :))))
Daca e sa ma uit in urma, la anul ce abia s-a incheiat, nu sunt foarte multumita de mine. Am fost destul de delasatoare si poate chiar am lasat sa imi scape oportunitati. :)Am cedat prea usor.:) Dar am invatat din asta si nu o sa mai las sa mi se intample.:)
Problema e ca imi doresc atat de multe, ca nu stiu cu ce sa incep. Cat am fost plecata din tara am reusit sa ma deconectez de la cotidianul gri. Si mintea mea e inca acolo, desi fizic sunt acasa, in patul meu! :)
Tin minte si acum prima vizita in Viena! Nu mi-a placut mai deloc.:)))) Primul lucru de care m-am lovit a fost limba. Ce greu e cand nu intelegi nimic din ce se vorbeste langa tine. Da, ok, vorbeai engleza, ti se raspundea imediat, insa nu e totuna.
Daca vroiai sa mananci si nimereai un meniu doar in germana, ala erai! Daca erai pretentios la mancare , puteai linistit sa faci foamea:)))))) Atunci, da...aproape am facut foamea, in ideea in care comandam mereu acelasi lucru, un meniu de care eram sigura ca nu dau nici eu, nici bucatarul gres.:)(recunosc , fac parte din categoria pretentiosilor si mofturosilor cand vine vorba de mancare:))
Ma enerva ca in magazine vanzatoarea ma saluta in germana, si acolo era plin de romani. Astea sunt cateva aspecte. Per total mi-a placut ca oras, insa nu ma vedeam locuind acolo. :)
Si vin acum, dupa ....cat sa fi trecut, 3 sau 4 ani??!, cu o alta parere despre ce ar putea insemna Austria in viata mea! :) Am vazut cu alti ochi, tot ce ma incojura! Imi placea la nebunie drumul de acasa pana in centru. Imi placea sa privesc la semafor soferii celorlate masini. Afisau o seninatate pe chip ceva de speriat. :)
Au si ei partile lor proaste, dar oricat incercam sa ascult si sa dau dreptate celor care imi prezentau si partea gri, eu m-am "incapatanat" sa le accept astfel cat sa nu ma deranjeze. Am fost cam zen!:P
Am facut chiar exercitii de pronuntare corecta a unor cuvinte in germana. Am si retinut cateva.:P
Nu mai cred ca nu exista sa nu te adaptezi, sa nu poti invata lucruri care par extraordinar de dificile.
Totul e sa ai un gram de dorinta, si gata! :) Mi-a spus cineva ca daca ai ureche muzicala, poti invata germana! Serios?!:))) Ia sa vedem cum vine asta!:)))
Inchei apoteotic cu "Gute nacht"! :P
Abonați-vă la:
Postări (Atom)