Punct.si de la capat!

E sloganul anului 2013 pentru mine!
Inceputul de an, nu anunta nici pe departe asa ceva. Daca imi spunea cineva atunci ca voi fi pusa in postura de a lua o decizie, i-as fi replicat ca e nebun!:)
Recunosc ca mintea m-a purtat de multe ori catre noi destinatii in viata mea, dar corpul nu m-a urmat niciodata in calatoriile imaginare. Parca ingheta la auzul cuvintelor: "hai sa plecam!":)
Sunt statornica de felul meu, uneori poate prea "lipicioasa" de locuri, lucruri, oameni. Am putine momente cand fac lucruri la impuls....lucruri cu insemnatate, evident. Insa cand tot ce ai construit se poate narui, doar pentru ca nu ai curaj sa schimbi ceva, atunci trebuie sa iei o decizie.
Zis si facut! Mi-am luat inima in dinti, si am zis DA! Da, imi schimb viata, chiar daca asta implica sa ma mut din oras, sa schimb job-ul, si sa imi amintesc cu drag de oamenii pe care i-am cunoscut acolo, in oraselul acela mic, si la fostul loc de munca.
Ultimile luni au fost o adevarata nebunie. Am avut nevoie de rabdare, curaj si o duba ca sa car hainele, lucrurile si amintirile. Nu credeam ca poate fi asa complicat sa te muti dintr-un loc in altul. S-a adunat stres, nopti nedormite, agitatie,pareri de rau si pareri de bine , lacrimi si rasete, discomfort si caldura imbratisarilor care parca imi spuneau : va fi bine!
Sambata dimineata! Ceata groasa! Frig! Am aruncat bagajele in masina, am sarutat si imbratisat cu drag familia, si am pornit la drum. Doar eu cu mine, la volan, conducandu-mi viata spre necunoscut, spre un nou inceput.
Au trecut 3 saptamani de atunci! Cum sunt? Nu stiu! Imi vine sa raspund ca la reclama snickers : "nu esti tu cand ti-e foame!"
Am zile bune, cand ma bucur de tot ce e nou, ma bucur de soare, de plimbare! Am momente cand ma simt singura intr-un oras mare! (si cand se intampla asta, chiar sunt singura:( ).
Sunt optimista. Tristetea e doar o stare!:P

Despre iubire..

"Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!

 Magie este cand te indragostesti!

 Cand fara franghii, parghii sau alte hardughii, pur si simplu levitezi!

 Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie!

 Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz, sau, dupa caz, spre agonie.

 Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc ascuns de ochii celorlalti, ai tuturor.

 Cand transforma lipsa-n dor.

 

 Cand se face mica, mica, suparata, ghemuita, 

 cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina si pleaca singura la mare.

 

 Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til,

 se ascunde toata in spatele palmelor ei, de copil; enervant de adorabil!  

 Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel,

 cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin el

 cand ma face sa asist inert, neputincios, la dulcele macel.

 

 Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop!

 Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...

 

 Magie e atunci cand abia astept sa adoarma,

 sa ma uit la ea cum tresare-n somn, parca gadilata de o zana buna,

 Sa ii povestesc cand se trezeste, a doua zi, sa nu ma creada, sa ma acuze, pe nedrept,

 de conspiratie murdara si minciuna!"

Vladimir Draghia

Wisper of the night.

Indiferent de cum te-ai trezit, cu cine ai baut cafeaua si cum ai petrecut ziua ce abia a trecut, stii sigur ca noaptea vine. Fiecare zi e zgomotoasa, in felul ei. Fie ca ai plans, fie ca ai ras, sau poate ai fost doar distras de evenimentele ce s-au petrecut in jurul tau, linistea apare doar cand se lasa intunericul. E momentul tau sa fii tu cu tine. E momentul in care continui sa iti traiesti viata asa cum vrei. Doar cand se lasa intunericul, o poti intalni pe doamna luna. E mereu zambitoare si luminoasa. E mereu acolo sa te asculte, sa te indrume. Iti lumineaza calea intr-un fel in care nu te-ai fi gandit vreodata: iti ofera linistea si "lumina" de care ai atata nevoie. De data asta intunericul nu e inamicul tau. Iti inunda mintea si trupul cu linistea serii si te poti relaxa. Stii acum ca totul e bine. Deconecteaza-te de la cotidian. Lasa -ti mintea sa te intalneasca. Pune-ti sufletul pe tava si asculta-l! Are cele mai bune sfaturi!:) Acolo, in lumina lunii poti fi cine vrei tu, poti fi unde vrei tu, cu cine vrei tu! Pentru ca e momentul tau si al doamnei luni. Iti zambeste la fiecare gand, bun sau rau, fara sa te judece. E partasa la fiecare vis al tau, constient fiind sau nu. Te vegheaza mereu cand dormi, zambindu-ti mereu. Poate nu o vezi, dar stii ca e acolo!:) Lasa-ti visele sa devina realitate, macar noaptea!:)) Good night moon!:) I just love your smile!:))))

Time in my time!:)

Se pare ca Dumnezeu a avut un plan diferit de al meu pentru urmatoarea perioada! Mi-a dat timp in timpul meu! :)
Primul ghips in cei 28 de ani si primul concediu medical! :P Nimic voit, nimic planuit! S-a intamplat in fractiune de secunda. :))) Nu ai timp sa realizezi ccand iti schimbi pozitia corpului:P Din pozitia normala si verticala, am ajuns la cea orizontala....pe trotuar. Ciudat e ca nu m-a deranjat ca eram intinsa pe jos...ba chiar am stat un pic...sa realizez ca nu e de gluma! :))))
Acum am timp .......timp sa ma odihnesc (desi nu sunt atat de obosita), timp sa reflectez, timp sa ma gandesc la mine, la viata mea, la deciziile pe care trebuie sa le iau, la famila mea si la tot ce implica sa fiu fericita si sa aduc fericirea pe chipul celor dragi.  Chiar imi place asta! :)
Everything happens for a reason! So let me take my own decissions!:)

Another one!

Inca o seara in care am nevoie sa zambesc, dar nu imi iese. Nu am motive reale sa fiu trista, insa nu reusesc sa fac starea asta sa dispara. Am nevoie de o bagheta magica! Aveti idee de unde imi pot procura una? O bagheta pe care sa o pot folosi ori de cate ori am sufletul trist? Si nu cer sa functioneze doar pe mine. Sa o pot folosi cu oricine. Sa poata sterge orice gand, orice idee nelalocul ei! Da, ar fi perfecta o bagheta in momente din astea.
Nu imi plac starile de genul asta , pentru ca ma "cumintesc" pana la refuz. Sunt o persoana careia ii place sa rada, sa zambeasca si sa vorbeasca. Momentele de gen "tristete" ma fac sa ma refugiez intr-un coltisor intunecat si sa raman acolo.
Nu am chef sa vorbesc, nu am chef sa gandesc, nu am chef mai de nimic. Am chef sa zac in starea asta pana imi trece! :)))))))))
Ciudate sunt caile inimii!:)))))))))))))))))))
Silent night!

New year, new opportunities!

Si uite asa am inceput un nou an! :) Avem inca 12 luni la dispozitie sa ne punem ordine in ganduri, sa facem liste cu "things to do this year". Tot ce nu am reusit sa facem anii trecuti, acum avem inca o sansa sa le trasam contur. Pana acum au fost doar creionate,poate anul asta vor prinde si culoare. O da!!! :)
Am adunat multe schite (personal vorbind) si sper sa nu ramana in acelasi stadiu.
Anul 2012 l-am incheiat peste hotare, in Viena, Austria. Ce pot sa spun...am adunat inca o schita... :))))
Daca e sa ma uit in urma, la anul ce abia s-a incheiat, nu sunt foarte multumita de mine. Am fost destul de delasatoare si poate chiar am lasat sa imi scape oportunitati. :)Am cedat prea usor.:) Dar am invatat din asta si nu o sa mai las sa mi se intample.:)
Problema e ca imi doresc atat de multe, ca nu stiu cu ce sa incep. Cat am fost plecata din tara am reusit sa ma deconectez de la cotidianul gri. Si mintea mea e inca acolo, desi fizic sunt acasa, in patul meu! :)
Tin minte si acum prima vizita in Viena! Nu mi-a placut mai deloc.:)))) Primul lucru de care m-am lovit a fost limba. Ce greu e cand nu intelegi nimic din ce se vorbeste langa tine. Da, ok, vorbeai engleza, ti se raspundea imediat, insa nu e totuna.
Daca vroiai sa mananci si nimereai un meniu doar in germana, ala erai! Daca erai pretentios la mancare , puteai linistit sa faci foamea:)))))) Atunci, da...aproape am facut foamea, in ideea in care comandam mereu acelasi lucru, un meniu de care eram sigura ca nu dau nici eu, nici bucatarul gres.:)(recunosc , fac parte din categoria pretentiosilor si mofturosilor cand vine vorba de mancare:))
Ma enerva ca in magazine vanzatoarea ma saluta in germana, si acolo era plin de romani. Astea sunt cateva aspecte. Per total mi-a placut ca oras, insa nu ma vedeam locuind acolo. :)
Si vin acum, dupa ....cat sa fi trecut, 3 sau 4 ani??!, cu o alta parere despre ce ar putea insemna Austria in viata mea! :) Am vazut cu alti ochi, tot ce ma incojura! Imi placea la nebunie drumul de acasa pana in centru. Imi placea sa privesc la semafor soferii celorlate masini. Afisau o seninatate pe chip ceva de speriat. :)
Au si ei partile lor proaste, dar oricat incercam sa ascult si sa dau dreptate celor care imi prezentau si partea gri, eu m-am "incapatanat" sa le accept astfel cat sa nu ma deranjeze. Am fost cam zen!:P
Am facut chiar exercitii de pronuntare corecta a unor cuvinte in germana. Am si retinut cateva.:P
Nu mai cred ca nu exista sa nu te adaptezi, sa nu poti invata lucruri care par extraordinar de dificile.
Totul e sa ai un gram de dorinta, si gata! :) Mi-a spus cineva ca daca ai ureche muzicala, poti invata germana! Serios?!:))) Ia sa vedem cum vine asta!:)))
Inchei apoteotic cu "Gute nacht"! :P