Ce e mai rau, decat sa fii plictisit? Ce e mai rau, decat sa ajungi sa nu iti mai pese? Ce mai conteaza cei din jurul tau, cand pretind a fi ceva si iti demonstreaza ca nu e asa? Realizezi ca totul era in imaginatia ta, ca iti doreai atat de mult lucrul asta, ca refuzai sa deschizi ochii si sa privesti curajos adevarul. Asta e! Am retrait din nou o stare de genul descris mai sus! Nu am avut chef sa vorbesc, sa zambesc, sa......
Poate ca si eu dezamagesc in jurul meu. Nu poate, sigur! Pentru ca nu e nimeni perfect!
Am trait ( cum o numesc eu ) o plictiseala cronica. Problema e ca am ramas cu o mica tristete, pe care cu fiecare zi incerc sa sterg cate putin din ea. Va disparea ea!
Important e ca am realizat ca fiecare individ e unic si oricate lucruri si asemanari ati avea in comun nu veti fi niciodata la fel. Fiecare om are / sau nu, o educatie in spate. Cred ca cele mai multe alegeri le facem in functie de ceea ce am primit ca si informatii utile de viata.
Ce pot face daca pun atata pret de lucrurile astea? Nu stiu de unde pornirea mea pentru corectitudine, sinceritate, adevar....
Uneori am senzatia ca la cate pretentii am eu de la oameni, eu nu le inspir faptul ca imi ghidez sentimentele dupa aceleasi lucruri pe care le pretind. Oi fi eu de decor?Oarecum m- am resemnat. Nu vreau sa mai astept nimic. Efectiv iau ce mi se da, fara sa fiu nevoita sa cer, sa pun intrebari, sa fiu curioasa.
E mai bine asa. Nu m-am obisnuit cu asta, dar pentru toate este un inceput. Eu cand ma supar, ma supar.
Sunt plictisita de minciuni, de dulcegarii, de .......
Uuufffff.....cred ca imi iau caine. Macar de la el nu ma pot astepta sa vorbeasca!! .:)))))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu