Inspiratie.

Filmele ma inspira. Am vazut ieri noapte, un film care pur si simplu m-a “prins”. Din nou, am gasit un motiv sa imi reanalizez viata si punctele de vedere, a ceea ce ar trebui sa reprezinte TOT in viata mea.

Am ajuns la concluzia, ca muncim pentru a avea cat mai multe lucruri materiale. Incepem usor : muncim pentru a ne putea plati chiria. Dupa ce am reusit asta, muncim ca sa ne cumparam electrocasnice, mobila, veioze, tablouri, carti, haine, tot ce avem nevoie pentru “confortul” nostru. Apoi, dorinta de a ne apartine lucrurile, devine tot mai mare, si telul nostru e sa ne cumparam o casa. Un loc al nostru, pe care sa il umplem cu toate acele obiecte pe care le-am adunat de-a lungul timpului.

Daca toate astea ar trebui sa le pui intr-un rucsac, pe care sa il porti zi de zi in spate, ai putea merge ? Ai putea inainta ? Sau te-ar tine pe loc ? Ai simti in permanenta greutatea lucrurilor, pe care tu singur le-ai pus in rucsac ?
De cate ori ai vrut sa pleci, si ai fost retinut de « casa ta » ? De cate ori ai spus « Nu pot pleca, acum am casa aici, am rata la credit pentru toata viata, nu mai am cum sa ma misc » ?
De cate ori ai renuntat la concediu pentru ca nu ai reusit sa strangi banii necesari ? De cate ori nu ai uitat ce insemni tu pentru tine, ca sa te dedici muncii, si banilor ? Totul ca sa castigi mai mult, sa iti poti achita ratele, sa poti aduce veselia pe chipul copiilor(cumparandu-le diverse jucarii) si poate sa poti sa pleci in acea vacanta minunata in care sa te poti deconecta de tot ce e in jurul tau ?
Suntem sclavii banilor ? Suntem dispusi sa acceptam un job care nu ne place, doar pentru a primi acel salar la sfarsit de luna ? Cred ca raspunsul adevarat este DA pentru majoritatea dintre noi ! E tot ce stim ca putem face, e felul nostru de a ne pacali ca « inaintam », cand de fapt noi stam pe loc, si nu evoluam cu nimic. Nu avem decat amintirile creditelor aprobate, datoriilor lunare, si vacantelor neimplinite.
Pentru ce toate astea? Care e varianta corecta? Cum facem sa nu umplem rucsacul?
Sunt convinsa ca nu se poate sa ai mereu rucsacul gol, dar stiu sigur ca e indicat sa fie plin atat cat sa poti inainta.

Eu sunt genul de persoana care umple rucsacul si mai pun si deasupra !!! Sunt foarte strangatoare de felul meu, si abia "ma pot misca". Imi place confortul, imi place sa nu ma « scoti din ale mele ». Imi place sa arunc in ruscac si amintiri , oameni si locuri.
Am inceput sa constientizez ca nu e bine ce fac, ca nu e sanatos sa fii atasat asa de mult de lucruri si persoane. Inca mai am momente cand uit ce trebuie sa fac, cum trebuie sa gandesc si sa traiesc. Ma las dusa de val, si la primul impas ma trezesc la realitate. Totul e trecator, toate lucrurile au « o viata » !

Daca nu m-am facut inteleasa, va recomand filmul “Up in the Air”. De aici a pornit totul…….