"Stiu deja ca intr-o zi o sa ajung cineva! Si stiu ca nu e doar imaginatia mea !" E un vers intr-un cantec, si imi aduc aminte ca asta gandeam mereu cand eram micuta. Imi doream sa fiu cineva in viata asta si eram convinsa ca voi schimba lumea. Minte de copil, cu sinceritate maxima. Imi ceream independenta de la ai mei, de pe cand aveam 7 ani. Ce vremuri...
Faza cea mai tare e ca am auzit de multe ori spunandu-mi-se : "cand ajungi sus, sper sa nu uiti ca m-ai cunoscut". Sunt oameni in jurul meu care cred in mine! Hmmm!!! :))) Ce sa insemne asta? Imi ratez eu cariera de "cineva"? :))))
Nu imi dau seama ce ar trebui sa fac, in afara de ce mi s-a spus in ultima perioada, cum ca ar fi trebuit sa joc cu Bendeac, ca am starnit multe zambete si rasete. Pfoai!! Ce sa fac daca sunt atat de spontana? Daca sunt binedispusa......totul merge struna!!
Cine stie ce imi rezerva astrele, sau ce imi rezerv eu folosindu-ma de astre?! Sper doar sa fac in asa fel incat sa nu traiesc degeaba, si asta nu implica sa devin "cineva" in ochii altora, ci vreau sa devin acea CINEVA in inima si in sufletul meu. Voi face asta pentru mine, pentru ca e foarte important sa nu regreti ca ai fi putut face mai mult si nu ai facut.
Voi afla daca am facut bine si daca am facut destul, doar cand se va trage cortina. Pana atunci, i'll keep trying!!:P
marți, 17 mai 2011
luni, 16 mai 2011
Smile :)
The best way to live your life!
Si nu trece seara sa nu trag o portie sanatoasa de ras! E ca o terapie pentru un somn linistit. De obicei totul se intampla in cuplu. Ne place sa ne provocam zambetele, ba chiar sa ne prapadim de ras de la cine stie ce.
Si e atat de bine! Si daca intr-o seara nu reusim sa atingem culmile fericirii, ne folosim de metode alternative.
Cel mai rapid, click pe creativemonkeyz.com sectiunea robotzi. Cele mai tari filmulete ever.
I love Foca and Mo!!!Si ca sa va demonstrez, uitati-va la acest filmulet. Cum tot am "probleme" la categoria "prieteni" si pun mare pret pe lucrul asta, am ales un filmulet cu aceeasi tema.
Enjoy!!! :))))))))))
Din pacate nu am reusit sa il incarc direct de pe site-ul lor, insa va recomand sa il accesati!!!!
Si nu trece seara sa nu trag o portie sanatoasa de ras! E ca o terapie pentru un somn linistit. De obicei totul se intampla in cuplu. Ne place sa ne provocam zambetele, ba chiar sa ne prapadim de ras de la cine stie ce.
Si e atat de bine! Si daca intr-o seara nu reusim sa atingem culmile fericirii, ne folosim de metode alternative.
Cel mai rapid, click pe creativemonkeyz.com sectiunea robotzi. Cele mai tari filmulete ever.
I love Foca and Mo!!!Si ca sa va demonstrez, uitati-va la acest filmulet. Cum tot am "probleme" la categoria "prieteni" si pun mare pret pe lucrul asta, am ales un filmulet cu aceeasi tema.
Enjoy!!! :))))))))))
Din pacate nu am reusit sa il incarc direct de pe site-ul lor, insa va recomand sa il accesati!!!!
miercuri, 11 mai 2011
Spirit FREE.
Continui in acelasi sens sa va povestesc despre ce insemna materialul in viata noastra. Ne face banul sa fim precauti? Ne transforma ei in propriile noastre slugi? Uitam sa ne bucuram de libertatea pe care o avem in sange? Ar trebui sa traim mai fericiti, mai saraci fizic, dar in acelasi timp bogati sufleteste!?!Ce iti transmite cerul dimineata? De cate ori ai ridicat privirea spre el atunci cand ai plecat la munca, dimineata? Ce iti transmite soarele cand iti mangaie fata?
Nimic in lumea asta nu conteaza mai mult decat fericirea care e impartasita! Nu poti fi singur! Nu poti alunga umanul din viata ta! Nimic nu e mai important ca asta!
Si daca nu ma intelegeti, va recomand cu caldura sa vedeti filmul "Into the Wild"!
Stiu ca in ultima perioada ma las inspirata de filme, dar fericirea mea vreau sa o impart cu voi, so ENJOY, and let me live FREE!!!!!!!!!!!!!!!!
Nimic in lumea asta nu conteaza mai mult decat fericirea care e impartasita! Nu poti fi singur! Nu poti alunga umanul din viata ta! Nimic nu e mai important ca asta!
Si daca nu ma intelegeti, va recomand cu caldura sa vedeti filmul "Into the Wild"!
Stiu ca in ultima perioada ma las inspirata de filme, dar fericirea mea vreau sa o impart cu voi, so ENJOY, and let me live FREE!!!!!!!!!!!!!!!!
marți, 3 mai 2011
Inspiratie.
Filmele ma inspira. Am vazut ieri noapte, un film care pur si simplu m-a “prins”. Din nou, am gasit un motiv sa imi reanalizez viata si punctele de vedere, a ceea ce ar trebui sa reprezinte TOT in viata mea.
Am ajuns la concluzia, ca muncim pentru a avea cat mai multe lucruri materiale. Incepem usor : muncim pentru a ne putea plati chiria. Dupa ce am reusit asta, muncim ca sa ne cumparam electrocasnice, mobila, veioze, tablouri, carti, haine, tot ce avem nevoie pentru “confortul” nostru. Apoi, dorinta de a ne apartine lucrurile, devine tot mai mare, si telul nostru e sa ne cumparam o casa. Un loc al nostru, pe care sa il umplem cu toate acele obiecte pe care le-am adunat de-a lungul timpului.
Daca toate astea ar trebui sa le pui intr-un rucsac, pe care sa il porti zi de zi in spate, ai putea merge ? Ai putea inainta ? Sau te-ar tine pe loc ? Ai simti in permanenta greutatea lucrurilor, pe care tu singur le-ai pus in rucsac ?
De cate ori ai vrut sa pleci, si ai fost retinut de « casa ta » ? De cate ori ai spus « Nu pot pleca, acum am casa aici, am rata la credit pentru toata viata, nu mai am cum sa ma misc » ?
De cate ori ai renuntat la concediu pentru ca nu ai reusit sa strangi banii necesari ? De cate ori nu ai uitat ce insemni tu pentru tine, ca sa te dedici muncii, si banilor ? Totul ca sa castigi mai mult, sa iti poti achita ratele, sa poti aduce veselia pe chipul copiilor(cumparandu-le diverse jucarii) si poate sa poti sa pleci in acea vacanta minunata in care sa te poti deconecta de tot ce e in jurul tau ?
Suntem sclavii banilor ? Suntem dispusi sa acceptam un job care nu ne place, doar pentru a primi acel salar la sfarsit de luna ? Cred ca raspunsul adevarat este DA pentru majoritatea dintre noi ! E tot ce stim ca putem face, e felul nostru de a ne pacali ca « inaintam », cand de fapt noi stam pe loc, si nu evoluam cu nimic. Nu avem decat amintirile creditelor aprobate, datoriilor lunare, si vacantelor neimplinite.
Pentru ce toate astea? Care e varianta corecta? Cum facem sa nu umplem rucsacul?
Sunt convinsa ca nu se poate sa ai mereu rucsacul gol, dar stiu sigur ca e indicat sa fie plin atat cat sa poti inainta.
Eu sunt genul de persoana care umple rucsacul si mai pun si deasupra !!! Sunt foarte strangatoare de felul meu, si abia "ma pot misca". Imi place confortul, imi place sa nu ma « scoti din ale mele ». Imi place sa arunc in ruscac si amintiri , oameni si locuri.
Am inceput sa constientizez ca nu e bine ce fac, ca nu e sanatos sa fii atasat asa de mult de lucruri si persoane. Inca mai am momente cand uit ce trebuie sa fac, cum trebuie sa gandesc si sa traiesc. Ma las dusa de val, si la primul impas ma trezesc la realitate. Totul e trecator, toate lucrurile au « o viata » !
Daca nu m-am facut inteleasa, va recomand filmul “Up in the Air”. De aici a pornit totul…….
Am ajuns la concluzia, ca muncim pentru a avea cat mai multe lucruri materiale. Incepem usor : muncim pentru a ne putea plati chiria. Dupa ce am reusit asta, muncim ca sa ne cumparam electrocasnice, mobila, veioze, tablouri, carti, haine, tot ce avem nevoie pentru “confortul” nostru. Apoi, dorinta de a ne apartine lucrurile, devine tot mai mare, si telul nostru e sa ne cumparam o casa. Un loc al nostru, pe care sa il umplem cu toate acele obiecte pe care le-am adunat de-a lungul timpului.
Daca toate astea ar trebui sa le pui intr-un rucsac, pe care sa il porti zi de zi in spate, ai putea merge ? Ai putea inainta ? Sau te-ar tine pe loc ? Ai simti in permanenta greutatea lucrurilor, pe care tu singur le-ai pus in rucsac ?
De cate ori ai vrut sa pleci, si ai fost retinut de « casa ta » ? De cate ori ai spus « Nu pot pleca, acum am casa aici, am rata la credit pentru toata viata, nu mai am cum sa ma misc » ?
De cate ori ai renuntat la concediu pentru ca nu ai reusit sa strangi banii necesari ? De cate ori nu ai uitat ce insemni tu pentru tine, ca sa te dedici muncii, si banilor ? Totul ca sa castigi mai mult, sa iti poti achita ratele, sa poti aduce veselia pe chipul copiilor(cumparandu-le diverse jucarii) si poate sa poti sa pleci in acea vacanta minunata in care sa te poti deconecta de tot ce e in jurul tau ?
Suntem sclavii banilor ? Suntem dispusi sa acceptam un job care nu ne place, doar pentru a primi acel salar la sfarsit de luna ? Cred ca raspunsul adevarat este DA pentru majoritatea dintre noi ! E tot ce stim ca putem face, e felul nostru de a ne pacali ca « inaintam », cand de fapt noi stam pe loc, si nu evoluam cu nimic. Nu avem decat amintirile creditelor aprobate, datoriilor lunare, si vacantelor neimplinite.
Pentru ce toate astea? Care e varianta corecta? Cum facem sa nu umplem rucsacul?
Sunt convinsa ca nu se poate sa ai mereu rucsacul gol, dar stiu sigur ca e indicat sa fie plin atat cat sa poti inainta.
Eu sunt genul de persoana care umple rucsacul si mai pun si deasupra !!! Sunt foarte strangatoare de felul meu, si abia "ma pot misca". Imi place confortul, imi place sa nu ma « scoti din ale mele ». Imi place sa arunc in ruscac si amintiri , oameni si locuri.
Am inceput sa constientizez ca nu e bine ce fac, ca nu e sanatos sa fii atasat asa de mult de lucruri si persoane. Inca mai am momente cand uit ce trebuie sa fac, cum trebuie sa gandesc si sa traiesc. Ma las dusa de val, si la primul impas ma trezesc la realitate. Totul e trecator, toate lucrurile au « o viata » !
Daca nu m-am facut inteleasa, va recomand filmul “Up in the Air”. De aici a pornit totul…….
Abonați-vă la:
Postări (Atom)