Energy!

Am fost saptamana trecuta la petrecerea de Craciun organizata de cei la care lucrez. Pentru a ajunge tocmai in Bucuresti, s-au facut ceva "sacrificii". Si cand spun "sacrificii", ma refer ca a trebuit sa lucram in acea vineri jumatate de zi, am mers cu masina pana la Bacau, ca apoi sa prindem trenul. Planul bun, executarea cu surprize. Am mers bara la bara, chiar aproape de gara, am lasat masina si in disperarea noastra, am "urlat" la angajatii CFR sa tina trenul. Tren care pleca, bineinteles de la linia 3....iar trenurile erau in gara si la linia 1 si la linia 2. Am "sters" locomotivele trenurilor la propriu, am urcat in tren si la 30 de secunde...am plecat! Pfoaiiii!!! Asta da experienta!!!
La ora 23 eram la petrecere....si cam atat. Am fost singura din grupul de 6, care am dansat si m-am "zbintuit" cat m-au tinut picioarele. Bineinteles ca atunci cand te simti mai in largul tau....restul se vor plecate.
uuufff...si ce bine mai era...
La ce a dus asta? La starea mea continua de agitatie....nu pot sta locului...imi vine in permanenta sa dansez....nu mi-am descarcat bateriile pe deplin, si acum abia astept the next party!!!!
Sper doar ca atunci cand voi avea ocazia sa dansez din nou...sa am si chef. Ca de cele mai multe ori finalul e dezamagitor!!!!
I need to partyyyyy!!!!!

Iubesc internetul wireless......

De ceva timp mi-am achizitionat un telefon destept, cum zice prietena mea.... El e smart pe deplin daca ai conexiune internet si daca stii sa il folosesti, evident. Ca daca abia gasesti agenda telefonica, e clar! Nu e pentru tine. Devii nervos, frustrat si cu prima ocazie, evidentiezi ce bune erau telefoanele cu fise. ,:)
Sunt dependenta de el,mereu gasesc vreo aplicatie noua, mereu am ceva de facut cu el in mana....
Problema, desigur, e de internet. Am avut o perioada parola de la internetul colegilor de vis-a-vis de locul meu de munca, dar din pacate sau saturat de ip-ul telefonului meu. Astfel ca mi-au dat "eject"!
O alta retea a orasului, te lasa sa te conectezi free, jumatate de ora la cateva zile.
La cafele si sucuri in oras, nu prea pot sta cu nasul doar in telefon, ca nu e frumos din partea mea.
Internetul de la firma de telefonie mobila, te lasa cand ti-e lumea mai draga...
Deci....e destul de greu , in orasul meu, sa ramai conectat.
De ce spun " in orasul meu"? Pentru ca am fost in altele, unde mergi linistit pe strada, si te poti conecta.
De exemplu...( si uimirea mea inca persista) Sighisoara, unde nu exista colt de strada fara free internet. I love that place!!!!
O sa scriu un articol despre concediul meu de o zi si o noapte in Sighisoara si cu siguranta o sa imi urmati calea.
Sper doar sa nu se schimbe conditiile de pe nava mama a internetului. :)
Mai nou, am vazut la stiri, ca vezi draga , retelele astea wireless, nu sunt atat de sanatoase. Cica faptul ca esti mereu conectat risti foarte mult.
Offf..tot ce e frumos are un substrat urat!
:))))

Sunday!

Frig. Rece. Picuri de ploaie. Fulgi de zapada. Frig. Rece.
Asa e afara!
Cald. Confortabil. Cafea fierbinte. Compania lui. Cald. Comfortabil.
Asa e inauntru!
O zi de duminica care te imbie la leneveala, chicoteala si iubareala. Nu vad cum altcumva ar trebui petrecuta o astfel de zi. E nevoie doar de doi.
Love is all around us!!!:)

Sms

De astazi trimit gandurile si dorintele mele catre univers. O sa fac asta pana universul va conlucra la dorintele mele si mi le va indeplini. Stiu sigur ca este posibil, si mai stiu ca timpului ii trebuie timp. Deci cu rabdare si multe ganduri pozitive, voi avea de toate.
Sunt nerabdatoare si incerc din rasputeri sa ma controlez. Cuvantul zilei pentru mine : "VREAU"!
Si nu ma las pana nu primesc. Deci de azi trimit sms- uri catre forta mama.
Sunt fericita! Inchid ochii si vad cum totul e posibil. Imi spunea cineva, ca nu e destul sa iti doresti un lucru. Ca sa il obtii trebuie sa il vizualizezi ca fiind deja al tau. Stiu ca nu toata lumea e de acord cu simtul proprietatii. Dar la mine nu e atat de exagerat. Si ca sa fie clar, imi doresc o casa pe pamant. Nu vreau musai etaj, nu insist nici pentru mansarda. Vreau sa fie vesela, cocheta si sa aiba multa iarba verde in jur. O curte spatioasa pe care sa o amenajez dupa bunul meu plac. Si vreau sa vizualizez si catelul care alearga nestingherit alaturi de noi. Daca ma uit mai bine, o sa vad si copii, dar sper sa vad casuta intai, ca sa se implineasca mai repede. Of,of!
Cata fericire imi aduce acest vis " de implinit"! Yuhuuuuuuu. O sa am casuta mea! O sa fie simpla, calduroasa , mica si cocheta. O sa o ingrijesc si o sa o iubesc!!!!
I love my dream! Soon it will be real! I promise!
Happyy happpyyyy happppyyy! :)

Nu stiu ce-o mai fi!

Ce e mai rau, decat sa fii plictisit? Ce e mai rau, decat sa ajungi sa nu iti mai pese? Ce mai conteaza cei din jurul tau, cand pretind a fi ceva si iti demonstreaza ca nu e asa? Realizezi ca totul era in imaginatia ta, ca iti doreai atat de mult lucrul asta, ca refuzai sa deschizi ochii si sa privesti curajos adevarul. Asta e! Am retrait din nou o stare de genul descris mai sus! Nu am avut chef sa vorbesc, sa zambesc, sa......
Poate ca si eu dezamagesc in jurul meu. Nu poate, sigur! Pentru ca nu e nimeni perfect!
Am trait ( cum o numesc eu ) o plictiseala cronica. Problema e ca am ramas cu o mica tristete, pe care cu fiecare zi incerc sa sterg cate putin din ea. Va disparea ea!
Important e ca am realizat ca fiecare individ e unic si oricate lucruri si asemanari ati avea in comun nu veti fi niciodata la fel. Fiecare om are / sau nu, o educatie in spate. Cred ca cele mai multe alegeri le facem in functie de ceea ce am primit ca si informatii utile de viata.
Ce pot face daca pun atata pret de lucrurile astea? Nu stiu de unde pornirea mea pentru corectitudine, sinceritate, adevar....
Uneori am senzatia ca la cate pretentii am eu de la oameni, eu nu le inspir faptul ca imi ghidez sentimentele dupa aceleasi lucruri pe care le pretind. Oi fi eu de decor?Oarecum m- am resemnat. Nu vreau sa mai astept nimic. Efectiv iau ce mi se da, fara sa fiu nevoita sa cer, sa pun intrebari, sa fiu curioasa.
E mai bine asa. Nu m-am obisnuit cu asta, dar pentru toate este un inceput. Eu cand ma supar, ma supar.
Sunt plictisita de minciuni, de dulcegarii, de .......
Uuufffff.....cred ca imi iau caine. Macar de la el nu ma pot astepta sa vorbeasca!! .:)))))

Fugi cat poti!!!

Cu ceva timp in urma am facut ceva minunat! Am lasat totul balta si am fugit in concediu. Nimic planificat, nimic calculat. In 2 zile, am luat decizia, am facut bagajele, am luat calea vacantei! Si a fost super!!!
Ce simti in momentul in care te desprinzi constient de cotidian? Prima senzatie e de vinovatie, ca ai plecat pe nepusa masa, ca nu ai avut timp sa lasi totul in ordine la servici, ca ai anulat anumite planuri stabilite pentru acea saptamana, ca parca nu era totusi momentul. Apoi, cum simti ca te desprinzi de la sol, incepe emotia si constientizarea a ceea ce ai facut. Nu mai e cale de intoarcere. Nu iti ramane decat sa eliberezi ranjetul care ti se imprima subtil pe fata. Ai ajuns la destinatie! Enjoy! Nimic mai placut, nimic mai eliberator! Ai cateva sute, poate mii de kilometri distanta in spate, deci mergi inainte, poate mai aduni cativa :).
Fara telefoane, fara mail-uri, fara laptop-uri! Sublim! Tu, el si cerul martor!
Mi-am promis sa fac tot mai des astfel de mini vacante. Ai nevoie de dorinta maxima, curaj, si cativa banuti. Aaaa...si o cerere de concediu de 2 zile, plasata strategic pentru joi si vineri, si uite asa ai parte de un weekend prelungit, intr-o destinatie aleasa.
Sunt momente pe care nu le mai reintalnesti. sunt momente unice care merita traite la maxim. Eu deja ma gandesc ca vine luna iulie....si trebuie sa fug undeva. Destinatia? Nu stiu! Oriunde! Nu e musai sa parasesc tara. Am constatat ca avem o tara minunata si merita si vizitata. Atat cat mai e "in picioare". Ca sunt locuri care din pacate sunt in paragina, dar asta e deja un subiect care trebuie tratat separat.
Concluzia: run baby run! run with me, and let's be free!!! :)))

Stiu Deja!!!

"Stiu deja ca intr-o zi o sa ajung cineva! Si stiu ca nu e doar imaginatia mea !" E un vers intr-un cantec, si imi aduc aminte ca asta gandeam mereu cand eram micuta. Imi doream sa fiu cineva in viata asta si eram convinsa ca voi schimba lumea. Minte de copil, cu sinceritate maxima. Imi ceream independenta de la ai mei, de pe cand aveam 7 ani. Ce vremuri...
Faza cea mai tare e ca am auzit de multe ori spunandu-mi-se : "cand ajungi sus, sper sa nu uiti ca m-ai cunoscut". Sunt oameni in jurul meu care cred in mine! Hmmm!!! :))) Ce sa insemne asta? Imi ratez eu cariera de "cineva"? :))))
Nu imi dau seama ce ar trebui sa fac, in afara de ce mi s-a spus in ultima perioada, cum ca ar fi trebuit sa joc cu Bendeac, ca am starnit multe zambete si rasete. Pfoai!! Ce sa fac daca sunt atat de spontana? Daca sunt binedispusa......totul merge struna!!
Cine stie ce imi rezerva astrele, sau ce imi rezerv eu folosindu-ma de astre?! Sper doar sa fac in asa fel incat sa nu traiesc degeaba, si asta nu implica sa devin "cineva" in ochii altora, ci vreau sa devin acea CINEVA in inima si in sufletul meu. Voi face asta pentru mine, pentru ca e foarte important sa nu regreti ca ai fi putut face mai mult si nu ai facut.
Voi afla daca am facut bine si daca am facut destul, doar cand se va trage cortina. Pana atunci, i'll keep trying!!:P

Smile :)

The best way to live your life!
Si nu trece seara sa nu trag o portie sanatoasa de ras! E ca o terapie pentru un somn linistit. De obicei totul se intampla in cuplu. Ne place sa ne provocam zambetele, ba chiar sa ne prapadim de ras de la cine stie ce.
Si e atat de bine! Si daca intr-o seara nu reusim sa atingem culmile fericirii, ne folosim de metode alternative.
Cel mai rapid, click pe creativemonkeyz.com sectiunea robotzi. Cele mai tari filmulete ever.
I love Foca and Mo!!!Si ca sa va demonstrez, uitati-va la acest filmulet. Cum tot am "probleme" la categoria "prieteni" si pun mare pret pe lucrul asta, am ales un filmulet cu aceeasi tema.
Enjoy!!! :))))))))))

Din pacate nu am reusit sa il incarc direct de pe site-ul lor, insa va recomand sa il accesati!!!!

Spirit FREE.

Continui in acelasi sens sa va povestesc despre ce insemna materialul in viata noastra. Ne face banul sa fim precauti? Ne transforma ei in propriile noastre slugi? Uitam sa ne bucuram de libertatea pe care o avem in sange? Ar trebui sa traim mai fericiti, mai saraci fizic, dar in acelasi timp bogati sufleteste!?!Ce iti transmite cerul dimineata? De cate ori ai ridicat privirea spre el atunci cand ai plecat la munca, dimineata? Ce iti transmite soarele cand iti mangaie fata?
Nimic in lumea asta nu conteaza mai mult decat fericirea care e impartasita! Nu poti fi singur! Nu poti alunga umanul din viata ta! Nimic nu e mai important ca asta!
Si daca nu ma intelegeti, va recomand cu caldura sa vedeti filmul "Into the Wild"!
Stiu ca in ultima perioada ma las inspirata de filme, dar fericirea mea vreau sa o impart cu voi, so ENJOY, and let me live FREE!!!!!!!!!!!!!!!!

Inspiratie.

Filmele ma inspira. Am vazut ieri noapte, un film care pur si simplu m-a “prins”. Din nou, am gasit un motiv sa imi reanalizez viata si punctele de vedere, a ceea ce ar trebui sa reprezinte TOT in viata mea.

Am ajuns la concluzia, ca muncim pentru a avea cat mai multe lucruri materiale. Incepem usor : muncim pentru a ne putea plati chiria. Dupa ce am reusit asta, muncim ca sa ne cumparam electrocasnice, mobila, veioze, tablouri, carti, haine, tot ce avem nevoie pentru “confortul” nostru. Apoi, dorinta de a ne apartine lucrurile, devine tot mai mare, si telul nostru e sa ne cumparam o casa. Un loc al nostru, pe care sa il umplem cu toate acele obiecte pe care le-am adunat de-a lungul timpului.

Daca toate astea ar trebui sa le pui intr-un rucsac, pe care sa il porti zi de zi in spate, ai putea merge ? Ai putea inainta ? Sau te-ar tine pe loc ? Ai simti in permanenta greutatea lucrurilor, pe care tu singur le-ai pus in rucsac ?
De cate ori ai vrut sa pleci, si ai fost retinut de « casa ta » ? De cate ori ai spus « Nu pot pleca, acum am casa aici, am rata la credit pentru toata viata, nu mai am cum sa ma misc » ?
De cate ori ai renuntat la concediu pentru ca nu ai reusit sa strangi banii necesari ? De cate ori nu ai uitat ce insemni tu pentru tine, ca sa te dedici muncii, si banilor ? Totul ca sa castigi mai mult, sa iti poti achita ratele, sa poti aduce veselia pe chipul copiilor(cumparandu-le diverse jucarii) si poate sa poti sa pleci in acea vacanta minunata in care sa te poti deconecta de tot ce e in jurul tau ?
Suntem sclavii banilor ? Suntem dispusi sa acceptam un job care nu ne place, doar pentru a primi acel salar la sfarsit de luna ? Cred ca raspunsul adevarat este DA pentru majoritatea dintre noi ! E tot ce stim ca putem face, e felul nostru de a ne pacali ca « inaintam », cand de fapt noi stam pe loc, si nu evoluam cu nimic. Nu avem decat amintirile creditelor aprobate, datoriilor lunare, si vacantelor neimplinite.
Pentru ce toate astea? Care e varianta corecta? Cum facem sa nu umplem rucsacul?
Sunt convinsa ca nu se poate sa ai mereu rucsacul gol, dar stiu sigur ca e indicat sa fie plin atat cat sa poti inainta.

Eu sunt genul de persoana care umple rucsacul si mai pun si deasupra !!! Sunt foarte strangatoare de felul meu, si abia "ma pot misca". Imi place confortul, imi place sa nu ma « scoti din ale mele ». Imi place sa arunc in ruscac si amintiri , oameni si locuri.
Am inceput sa constientizez ca nu e bine ce fac, ca nu e sanatos sa fii atasat asa de mult de lucruri si persoane. Inca mai am momente cand uit ce trebuie sa fac, cum trebuie sa gandesc si sa traiesc. Ma las dusa de val, si la primul impas ma trezesc la realitate. Totul e trecator, toate lucrurile au « o viata » !

Daca nu m-am facut inteleasa, va recomand filmul “Up in the Air”. De aici a pornit totul…….

Competition :P

Viata e o competitie! That's it!
:)) Am inceput direct cu o concluzie!! Nu m-am putut abtine! :) Si desi stiu lucrul asta, parca nu ma pot conforma intru totul. Cand sunt provocata, reactionez. Dar daca totul e ok pentru mine, si daca sunt fericita asa, fara sa concurez cu nimeni, nici macar cu viata in sine, de ce sa tulbur "karma" ? Nu stiu de ce nu gandesc toti oamenii asa? De ce sunt unii mereu in competitie? De ce sunt avari, egoisti, perversi, deci de ce sunt mai mult decat competitivi? Si de ce in lupta asta permanenta a lor, renunta la bunul simt, la tot ce inseamna "sa fii om", si de ce se injosesc? Doamne! Mi se pare absolut incredibil, sa decazi doar pentru a primi un lucru pentru care nu ai muncit, nu ai facut nimic laudabil, cu  care sa te poti mandri.
Mai e si categoria celor care sunt atat de competitivi, de nu se mai pot opri, devin lacomi si gandurile le sunt intunecate de sentimentul " a avea ". Pana cand poti continua asa? Unde duc toate astea? Cred ca duc la o minte intunecata, la o inima inghetata, la o viata incompleta. Nu le poti avea pe toate, si cand te lupti pana la ultima picatura pentru material, ramai cu asta. Nu mai ai cum sa faci loc dragostei in viata ta, prieteniilor adevarate. Si nu iti ramane decat sa te plangi, sa incerci sa intelegi (desi nu vei vedea niciodata adevarul, pentru ca esti orbit) de ce intampla toate astea tocmai cu tine.
Prefer sa raman un om simplu, deschis la nou, integru, iubitor , dar mai ales iubit de cei din jurul meu. Nu am nevoie de nimic mai mult, pentru ca stiu ca restul le pot obtine doar prin munca si prin devotament.
Voi fi mereu in competitie cu mine, pentru ca stiu ca pot mai mult, si o sa imi dovedesc asta ori de cate ori este nevoie.
Competitivitate / perversitate!!!!!!!

In or out?

Nu trece zi in care sa nu ma gandesc la viitor si la ce vreau sa fac cu viata mea. Si mai exact, nu exista sa nu ma gandesc daca vreau sa raman in acesta tara, sau sa imi fac bocelcuta si sa evadez. Unde? Oriunde nu e Romania. Recunosc ca m-am gandit si la varianta plecarii doar din oras, sau regiune, si sa aleg drumul capitalei, sau oricare oras care ar promite mai mult decat satucul meu cu blocuri (cum imi place mie sa il alint), dar nu cred ca as rezolva prea multe.
Ce caut? Caut liniste! Vreau sa imi fie bine, sa ne fie bine. M-am saturat sa trebuiasca mereu sa gasesc solutii, sa imi pun mintea si inima sa ia mereu decizii pentru o zi de maine mai buna. E drept ca nu exista "maine" ci doar "azi", dar fiind un om ca oricare altul, nu pot sa nu ma gandesc la viitor si la ce vreau sa imi aduca acesta.
Vad cum tot mai multi tineri, inca de pe bancile facultatii, aleg sa plece sa invete si sa munceasca in alta tara, doar pentru ca stiu ca la noi nu vor putea sa isi practice meseria asa cum ar trebui. Si asta din cauza sistemului infect, a neajunsurilor. Ma gandesc daca asta e varianta corecta. Sa mai fac o facultate si sa plec cu bursa in Anglia (ca tot se poarta).:P
E greu sa te iei si sa pleci. Primul lucru la care te gandesti sunt banii. Stii ca poate nu sunt multi, dar sunt mai multi decat castigi in tara. Ai avea mancarea asigurata, chiria, ziua de maine, si ai avea de unde sa pui si deoparte de zile negre. Toate astea te incanta si te fac sa te transpui in situatia de "dincolo". Te gandesti ce ai putea face, cati bani ai avea (sau ai vrea), cum ti i-ai imparti, etc.
Si tot gandindu-te la asta, ajungi sa visezi cu ochii deschisi si sa vorbesti cu toata lumea despre asta. O idee care te macina, care devine obsesiva, si care te trimite la si mai multe informatii.
Deja vezi cum iti faci bagajul, cum totul e rezolvat, cum inima iti exalta de emotie si bucurie, dar cel mai mult de tristete. Pentru ca pe langa plecarea ta vezi cum iti iei "la revedere" de la prieteni, de la colegii de servici, de la familie. Si aici e unde, eu una, clachez.
Nu am putere nici sa privesc imaginea din mintea mea. Nu cred ca as avea taria sa imi las aici parintii, sora , nepotul si eu sa iau "calea strainatatii". Ii admir pe cei care au reusit sa faca asta, dar in acelasi timp ii inteleg cand vorbesc de "dor". E foarte greu, si sa nu credeti ca sunt "mamoasa". Nu stiu sa fiu foarte dragastoasa, uneori simt ca sunt cam rece, dar ii iubesc in felul meu, si ei stiu asta. Le arat de cate ori pot si ori de cate ori am ocazia ca ei sunt totul pentru mine.
Recunosc ca am avut ocazia sa plec si nu am facut-o. Am inca momente cand inca gasesc solutia doar prin plecare, dar incerc sa imi demonstrez ca se poate si aici, cu eforturi mari, uriase uneori si sper sa reusesc, sper sa nu regret ca au trecut anii tineretii si ca nu am plecat.
Sa stai, sa pleci, sa lupti, sa fugi?Hard!!! I know! Eu nu am gasit raspunsul sau varianta corecta, deci revin la primele cuvinte .."Nu trece zi in care sa nu ma gandesc la viitor si la ce vreau sa fac cu viata mea".
Daca plec departe...va anunt!!! Oricum, oricat de departe as fi de casa, nu voi fi departe de coltisorul meu de relaxare, deci voi scrie in continuare. :P
Good night and right decisions!!

Hai-hui pe youtube

In linistea si calmul serii, am inceput sa navighez pe internet, si m-am gandit sa ascult si muzica. Asa ca am deschis youtube-ul si cautand sa ascult piesele mele de suflet, care ma duc usor cu gandul departe, am descoperit o piesa superba. O puteti asculta si voi aici.

Ma linisteste si ma face sa reflectez la subiectul "nu ma uita". Cred ca fiecare dintre noi traieste acest sentiment, si fiecare dintre noi doreste sa nu fie uitat, si sa ramana in memoria celorlalti. Ne dorim sa ne fie pastrata vie amintirea, sa avem mereu un coltisor in inima celor cu care interactionam. De ce facem asta? Habar nu am, dar trebuie sa recunosc ca si eu "sufar" de asta.
Vreau mereu sa fiu cea mai buna, cea mai calda persoana, vreau sa aduc mereu zambetul pe buze persoanelor dragi, vreau sa ma pastreze acolo, undeva, sa reprezint ceva in viata lor.
Si eu am locusorul meu in care pastrez lucruri dragi, lucruri si persoane din viata mea, care au reprezentat ceva, si de care nu vreau "sa scap". Uneori stau si ma intreb, cat de mare e inima mea de incap atatea in ea? :)
In viata nu poti fi prezent peste tot si nu poti pastra legatura cu toti oamenii pe care i-ai intalnit, dar ii poti revedea ori de cate ori simti nevoia, doar rasucind cheia din inima ta.
Poi pastra momente care sa te faca sa razi, sa te binedispuna, sau poti retrai momente care mai apoi sa iti aduca nostalgii. Nu conteaza, atata timp cat sunt momentele tale. Astea nu ti le poate fura nimeni, nu ti le poate impune nimeni, si nici nu trebuie sa le spui la nimeni (daca nu vrei sa faci asta). :P
Ce am facut eu memorabil astazi? Nu stiu, poate faptul ca am scris pe blog e mai mult decat memorabil pentru cineva. Cert e ca asta e momentul meu , pe care decid sa il impart cu voi. Daca cuvintele mele, vor decide sa se inchida in inima voastra, asa sa fie!!
So, remember ME!

Trezirea!!!

Asta e tot ce am auzit azi dimineata, cand inca mai visam. Era ora 8.45 si ma ruga incet sa ma trezesc. Nu misc! Mai aud o data rugamintea calda, in care simteam zambetul jucaus. Ma foiesc! Gandesc! Oare sa ma trezesc? Cat o fi ceasul? Oare am dormit destul? Deschid ochii!
Zambetul larg, privirea plina de inteles imi da un simplu, dar atat de dorit, "Buna dimineata!" O imbratisare, o mica pisiceala si tot ce aud e : "ai 30 de minute sa fii gata sa te duc undeva frumos!" Hmmm..suna bine!!!
"Dar atentie, 30 de minute! Daca depasesti, oferta nu mai e valabila"
Si ca niciodata nu am pus mai multe intrebari, ci m-am conformat, stiind ca avea sa fie o zi superba, indiferent de ploaia de afara. Si daca de obicei, cele 30 de minute deveneau 45 de minute, azi dimineata , spre surprinderea mea, cat si a lui, am fost gata in 25 de minute. Ha! Astept sa imi iau premiul :)
Ne urcam, un pic dezamagiti de vremea de afara, in masina si pornim! Unde? Nu stiu si e atat de bine! Pana sa apuc sa spun ceva, am iesit deja din oras. Oo! Devine interesant!  :)
Muzica e tare, dansul ne uneste, rasul se contopeste! Mai trecem de un oras..uuu!! Deja stiu destinatia!
Si dintr-o singura privire, imi confirma! Mergem in orasul meu drag. Nu a fost nimic premeditat, calculat. Si iata-ne, mergem la Iasi :):):)
In drumul nostru , imi aduc aminte ca la Iasi se organizeaza primul campionat de drifturi. Zis si facut, am mers si ne-am delectat cu drifturile baietilor care au facut din asta mai mult decat o pasiune. Fumul si mirosul de cauciuc incins, zgomotul motoarelor turate excesiv, adrenalina momentului te face sa iti doresti sa fii mai mult decat un simplu spectator. Cand am urcat in masina, am ras unul de altul si am inceput sa ne curatam fata de particolele negre care ne tradau ca am fost spectatori. :)
Ce trebuia sa fie un ceai in librarie, s-a transformat in cafea la cafeterie, plimbari si amintiri ce ne rascoleau din vremea cand orasul acesta era cea de a doua mea casa. Ce imi mai pot dori?
A fost o zi superba, cu dragoste si ciocolata! :):):)
If until now i was sleepy, now i am awake!:)

Japonia...cum sa ramai indiferent?

Nici nu mai stiu cu exactitate cand a inceput calvarul. In fiecare zi apar atatea vesti, atatea noutati, atatea probabilitati....ca efectiv, am senzatia ca a inceput acum mult timp. E groaznic ce se intampla in lumea asta! Pe buzele tuturor se aude un murmurit "e sfarsitul, asta e sfarsitul!".
Si pe buna dreptate. Ieri, intr-un moment de liniste la servici, am decis sa mai fur un ochi pe Ziarul Financiar (citesc in permanenta acest ziar) si vad anunt de ultima ora, ca reactorul 4 e fisurat si a emis deja radiatii in aer. Asta a fost! Calma, perfect logica, m-am gandit ca pana aici ne-a fost. Am pus mana pe telefon si l-am sunat : " Daca cele 4 reactoare de la Fukushima explodeaza, ajunge si pana la noi? Disparem cu totul de pe fata lumii?" Si el, ca intotdeauna, calm (ii simt zambetul usor pe buze) : "Iubi, Fukushima are 6 reactoare, si chiar de ar fi asa, nu cred ca ajunge pana la noi!" Pe moment m-am linistit, stiind acum ca nu voi parasi lumea in mii de bucatele! Si in aceeasi stare calma : "Atunci, vom muri oricum, in scurt timp, de la radiatii. Caci pamantul se invarte si in jurul axei sale, si in jurul Soarelui. Deci nu scapam. Vom muri in chinuri, cu boli tampite la care  nu vom avea tratament, doar ca asta nu se va intampla chiar acum".Liniste!
Toate astea ma fac sa ma gandesc doar la viitor, dar mai ales la prezent. Daca pana acum incercam sa impletesc visele viitorului, acum nu mi se mai pare atat de funny! Am ajuns la concluzia ca azi e azi, si maine nu se stie!! Trebuie sa ne traim viata la maxim in fiecare zi, pentru ca poate sa fie ultima noastra zi!
asta nu inseamna ca daca ne traim viata la maxim, trebuie sa uitam de suferinta familiei noastre din Japonia. O sa ma intrebati :"familia?". Si o sa va raspund DA! Pentru ca suntem o mare familie pe pamantul asta, si trebuie sa ne ajutam si la bine, dar mai ales la rau. Sunt incercati si pusi la zid, de ma mir ca mai au putere sa traiasca. Au murit 14000 de oameni! Cum poti sa fii imun la asa ceva? Au avut cutremure, au avut tsunami, au explozii nucleare, e frig si ninge, au familia disparuta, economia si bursa sunt la pamant!!! Doamne,ajuta-i!
We are all God's children, and now He is upset us!

1 Martie

Si uite asa, au trecut 2 luni din noul an. Doua luni friguroase as putea spune, cu vreme mohorata, haine groase, ghete, cauciucuri de iarna si cautarea continua a unei surse cat de mici de caldura.
Iata ca 1 martie a sosit. A sosit oficial primavara! Nu zau? Pai atunci, de ce a nins continuu? De ce a fost frig si de ce nu am simtit nici o clipa fericirea pe care cu greu, incercau sa o afiseze cei care imi intindeau mana lor rece cu un martisor? Hmmm....Sa fie de vina incalzirea globala? Sa fie de vina asa zisa baba, care isi scutura cojoacele? Sa fie de vina tristetea singuratatii? Ce mai conteaza acum toate intrebarile astea?
Azi e deja a doua zi de primavara, si am simtit pret de 10 minute (atat cat am putut fugi de la birou), caldura soarelui, lumina calda a primaverii si promisiunea ca totul va fi bine. Suna pueril, stiu!
Iubesc primavara si toamna. Poate are legatura faptul ca m-am nascut intr-o zi de mai. Imi place sa simt razele soarelui care imi mangaie obrazul. Imi place sa vad cum copacii inmuguresc, de parca "pocnesc" de fericire ca iarna grea a trecut.
Abia astept sa isi scuture zgripturoaica toate cojoacele, sa ma pot bucura pe deplin de schimbarile naturii.
Se spune ca intre 1 si 9 martie trebuie sa iti alegi baba. Adica o zi dupa care sa iti dai seama cum iti va merge in anul acela. Eu mi-am ales ziua de 7.  Hai sa te vad babuto! Ce imi pregatesti pe viitor?
Noapte buna dragilor si happy martisor!!

Diferente

Mi-a trecut acum cateva zile, pe la urechi, o vorba, cum ca ar trebui sa analizam mai mult faptul ca nu degeaba avem 2 urechi si doar o singura gura. Oamenii ar trebui sa asculte mai mult si sa vorbeasca mai putin. Si vin eu si spun : daca toti ascultam, cine dracu mai vorbeste? :)
Intr-adevar, mie una imi prinde bine vorba asta si am sa o iau ca pe un sfat. Insa trebuie sa recunosc ca mie imi place sa vorbesc, imi place si sa ascult, deci imi place sa comunic.
Urasc, dar sincer, urasc oamenii care doar asculta, cei care nu vor sa spuna nimic. Sunt atat de ascunsi, de prefera doar sa zambeasca, si sa treaca mai departe. Care e rostul? Nu pot sa inteleg categoria asta de oameni? De ce anume se feresc? De ce fug de comunicare? Cum poti sa te imprietenesti cu un om caruia ii place doar sa "primeasca"?
Sunt de acord cu faptul ca nu e bine sa impartasesti tot ce e in inima ta cu ceilalti, nici nu ti-o cer, dar zi CEVA!!!!
Si ce ma enerveaza cel mai mult, e ca ma cauti. Nu vrei sa spui nimic, dar iti place sa stam la cafea impreuna. WTF? Textele cu : "ce frumos e afara", "ce faina e cafeneaua", "am fost la Mall si mi-am luat gentuta" nu ma incalzesc. Cel mai grav e cand iti spune "ma bucur sa te am prietena"!!! :))))))))))))) Prietene? Cand a fost asta? Am facut eu ceva? Am zis ceva nelalocul lui?:))))))
O alta categorie "uluitoare" : sunt cei care te asculta dar vorbesc si cu altii ce au ascultat de la tine. Concret : barfitorii. Cea mai groaznica categorie! Pai , mai draga, daca eu decid sa iti impartasesc ceva, decid sa iti spun doar tie! Tu pentru ce decizi sa spui si altora ce ti-am spus eu tie? Mi se par atat de personale lucrurile pe care le impartasesti cu cineva, incat nu imi imaginez cum poti avea tupeul sa duci vorba mai departe? E viata lui/ei! Cine esti tu sa decizi ca lucrul acela trebuie spus mai departe? De ce ii iei bucuria acelui om de a-si impartasi trairile (am ales ca e vorba de ceva de bine) cu ceilalti? Lucrurile inainte de a fi spuse trebuie cantarite, analizate, iar daca nu esti sigur ca faci bine spunand ceva, mai bine pui lacatelul pe gurita si astepti momentul in care se va afla direct de la sursa. Nu mai fi tu "zmeul zmeilor" si nu mai vorbi tu, de parca tu esti mama tuturor ranitilor. Nu-ti mai vinde sufletul pentru o barfa!!!!!
Suntem diferiti, dar haideti sa gandim la fel! Spuneti stop barfelor!!!:)

I decided!

M-am hotarat sa imi impun sa citesc mereu cate o carte. M-am saturat sa imi omor timpul uitandu-ma la televizor, unde (la ora la care ajung acasa) vad mereu stirile. Mereu se prezinta acelasi genuri de cazuri. "S-a sinucis, a fost omorat, a murit, s-a accidentat, s-a imbolnavit"etc. Sunt doar o parte din titlurile fiecarei editii. De ce sa ma incarc negativ, cand pot sa ma delectez si sa ma relaxez cu o carte bine scrisa, cu un ceai sau o cafea fierbinte si o patura moale care sa imi tina de cald?
Saptamana asta am inceput sa citesc cartea Mihaelei Radulescu - " Despre lucrurile simple". O sa imi spuneti acum, ca e o carte care a fost lansata de mult, ca e veche, ca e depasita, sau poate superficiala. Motivul pentru care am evitat sa citesc acesta carte a acestei doamne, este unul pe cat de real, pe atat de banal.
Si o sa va povestesc pe scurt despre colega mea de facultate care era (si presupun ca isi mentine inca starea) pasionata, innebunita, o idolatriza pe Mihaela Radulescu. "O manca" pe paine, daca pot spune asa!
Pot oarecum intelege lucrurile astea, dar nu pot accepta sa fortezi o clasa intreaga si un profesor, sa asculte cum reciti din cartea ei , un capitol pe care tu il gasesti fabulos!!!! In momentul acela am spus Stop!Mihaelei R.
Am revenit acum si am inceput sa o citesc pe Mihaela. Nu am terminat cartea, dar pana la momentul acesta pot spune ca nu e "foarte foarte cartea", dar nici nu e de lasat.
M-a suprins foarte mult faptul ca e foarte sincera in ceea ce scrie,lucru care nu il poate face oricine. Ca sa scrii tu in cartea ta ca Bianca Brad avea o coafura ca o varza asezata in moalele capului si taiata fideluta pe margini mi se pare de prost gust , dar trebuie sa ai si un mare curaj. Sunt multe exemple de vedete in acesta carte, pozitionate ba la "prost", ba la "bine" imbracate. Si nu!Mihaelei nu ii place barfa, ca doar a scris asta si in carte! A avut doar o scapare in cateva capitole! Cred ca a foslosit cu prea mare usurinta nume, date reale. sau poate asta ofi fost scopul initial si eu nu m-am prins!!!
Are un capitlo intreg in care isi declara iubirea pentru Florin Piersic, si o prezinta cu nonsalanta, cu bucurie, si impune tuturor sa acepte trairile ei. Chiar si sotului (care il avea pe atunci)! Foarte tare!
Am regasit pagini unde am placut-o! Imi place foarte mult cum povesteste despre lucurile frumoase, despre iubire, despre cum este sau ar trebui sa fie o FEMEIE!
Nu am terminat cartea, dar cand  o voi face, voi reveni cu concluziile pe blog!
Dar pana atunci, sa ii dam timpului timp si somnului intuneric!

Noapte buna dragii mei! :) 

2011...pfoai ce trec anii!!!

Am intrat in noul an! Dar cred ca ati aflat asta deja! Cel putin daca e sa stau sa ma gandesc ca azi e in 13 ianuarie, iar eu de pe 1 ianuarie imi doresc sa scriu clasicul, banalul, incredibilul "La multi ani!" as spune ca deja fraza e rasuflata pentru toti cei "de pe calendarul nou". Pentru cei pe "vechi" e prea devreme, caci ei trec in 2011 maine noapte.
Chiar ma gandeam azi, cum e sa fii pe vechi. Practic traiesti pe lumea asta, dar in timpul tau. E ca si cum ai fi de acord cu ce e in jurul tau, numai ca petreci sarbatorile cand zice calendarul tau.
Fain! as zice. Cum ar fi sa poti sa petreci Craciunul cand ai chef? Sa ciocnesti ouale de Pasti, in august, ca asa ai tu chef?
Eu am resimtit oarecum partea asta cu "vechiul", pentru ca Mos Craciun a fost darnic si bun si mi-a trimis cadouri si la Craciunul nou si la cel de pe vechi. Si ca sa ma laud, si ca sa ii multumesc Mosului voi spune ca in anul ce a trecut mi-a adus chitara care mi-o doream cand eram copil (si nu m-am suparat ca a dus-o atat de tarziu, stiu ca e batran si citeste mai greu :P), iar in noul an mi-a adus laptopul care l-am cerut in ultima perioada!!! Bravo, Mosule! Tine-o tot asa! Mersi!!!!!!
Deci dragii mei, ati ghicit sunt fericita, si traiesc in timpul meu!!!!!
Recunosc ca 2011 inseamna pentru mine inca un rid, inca un an, inca o provocare, dar e bine pentru ca in 2010 am cautat sa ma gandesc mai mult la ceea ce imi doresc, la ce imi aduce fericire, astfel ca faptul ca citesc o carte, ca imi confectionez o pereche de cercei, ca scriu pe acest blog,imi provoaca fericire si imi "mananca" din timpul meu!!! :)