Last day of 2010 :)

Am ajuns cu brio, in ultima zi din acest an. Sincer, cred ca a fost cel mai scurt an! Nu am simtit cand a trecut.
Azi e ziua cand tragem linie, si analizam plusurile si minusurile anului cat si plusurile si minusurile actiunilor noastre.
Ce am facut in 2010? Pai sa vedem....Am intemeiat o familie, in aceeasi perioada in care mi-am schimbat job-ul, m-am imbogatit spiritual, am facut curatenie in agenda cu prieteni, am descoperit si am dezvoltat pasiunea pentru hand made, am facut gesturi de caritate, mi-am ajutat familia, am fost un pic mai mult vesela vs.lacrimi. Nu stiu! Cam atat!
Ce voi face in 2011? In noul an, sper sa fiu sanatoasa (desi astrele nu imi promit asta!), imi doresc sa produc celor din jurul meu cat mai multa fericire, sa le smulg cat mai multe zambete, si sa le impartasesc numai iubire. Sau mai bine ar trebui sa ma exprim altfel: voi fi sanatoasa, voi face numai bine, voi trece la un alt nivel pe plan profesional, voi dezvolta pasiunea mea pana la nivel de business, voi iubi si ma voi lasa iubita, imi voi respecta promisiunile, voi avea un an nou cat mai "NOU"!!!
In seara asta voi incerca pe cat posibil sa respect traditia si voi purta ceva nou, ceva rosu (the underwear :P), o sa am bani in buzunar, o sa imi sarut iubirea la miez de noapte, si imi voi pune o dorinta. O sa incerc sa sparg paharul dupa ce gust sampania spumoasa si o sa intru in noul an zambind! Ce pot sa imi doresc mai mult, decat ce am?

I love my life in the last day, and i'll love my life next year! :)

I'm Lost

Ce greu e sa scrii despre trairile tale. Si ce greu e sa te gandesti la asta. M-am trezit intr-un moment de singuratate, eu cu mine. Nu ar fi fost prima data, dar parca acum a fost altfel. Fara sa imi doresc, am avut momente de ratacire. Nu am inteles nimic din ce s-a intamplat. Stiu doar ca am fost trista, am fost agitata, stiam ca daca "ascult" voi "auzi" lucruri depsre mine pentru care nu sunt pregatita sa le infrunt. Am avut sansa sa ma cunosc, si am fugit. O lasa! Asta am fost!
Am simtit un gol in suflet. M-am simtit inutila, am simtit ca nu sunt EU cea de acum. De parca filmul vietii mele a fost intrerupt acum multi ani. Nu imi venea sa cred ca am ajuns pana aici, ca traiesc toate astea. Nu imi venea sa cred ca am anii pe care ii am, ca am familia pe care o am, nu mai spun de nepoti si etc. Am senzatia mereu ca totul e un vis si urmeaza sa ma trezesc. Uneori visul se transforma in cosmar, apoi revine la momente calde. Nu ma regasesc in imaginea pe care o vad in oglinda. E clar ca asta simt si acum, dar stiu ca ma voi scutura de toate si imi voi reveni.
Dar nu neg faptul ca uneori nu mai stiu care e realitatea. Suna a "nebunie", stiu! E "nebunie" si ca scriu asta! Dar mi-o asum!
Ma las mereu purtata de altii in viata asta, si am momente (rare, recunosc), cand as vrea sa pun frana si apoi sa alerg cu toata viteza in alta directie.
Mi-e frica sa imi asum ceea ce gandesc, ceea ce traiesc. Mi-e Frica!
Nu stiu daca oamenii patesc asta, daca trec prin ce trec si eu. Daca ar putea cu totii sa scrie pe blog, as fi mai linistita. :)
I'm lost.....i hope you will find me!

O nimica toata!

Azi noapte m-am trezit dupa doar 3 ore de somn, intr-o durere tampita de masea. Am scotocit prin casa disperata dupa un semn, dupa acea pilula mica care te face sa dormi, sa visezi, sa nu te mai doara nimic.
In dulap...nu e!...in figider...Nu E!...ahhh stiu..in geanta! Orice femeie are in geanta macar o pastila, pe langa toate lucrurile acelea carora barbatilor li se par inutile, si pe care ele , dragele de ele, le cara zi de zi, in speranta ca va veni clipa cand vor avea nevoie de ceva de acolo!! Exact! Am nevoie de micul ajutor! Trebuie sa fie!!!! Dau la o parte portofelul, incarcatorul de la telefon, rujuri...doamne, cam multe folosesc, si caut mai departe.....chei, facturi, pixuri, oofff...de toate ....dar nici o pastila! Si durerea mea parca e din ce in ce mai mare!
Buimac de somn, intrebator oarecum ("ce s-a intamplat? ce cauti?") porneste penru mine, spre farmacie, infruntand frigul, intunericul si Somnul! Si nu imi aduce o pastila....ci trei cutii cu diferite pastile, care mai de care mai "performante". Iau la repezeala prima cutie, desfac si descopar pilula mare si rosie, parca e gelatinoasa, dar nu conteaza pentru ca stiu ca e salvarea mea. Adorm linistita!
Ora 9.10! Trezirea maseluta...e timpul sa ma trimiti la pastiluta! Ma invart prin casa, parca as mai dormi, parca m-as trezi, parca m-as duce...dar parca nu! E clar ca daca nu ma duc azi la dentist voi face inca o noapte alba!
Suava, vocea dentistei mele :" ai sa vezi , nu te doare, iti iau durerea cu mana, vino la 13!" Asta e! Am sunat, ma duc! Daca e nevoie, ma stramb un pic, vars si o lacrima, dar eu la noapte vreau sa dorm.
Sunt deja in cabinet, ma invita sa iau loc. M aferesc de tava mobila cu freze, ace si clesti si ma asez timid. Am incredere in ea, dar ce e in jur ma infricoseaza. Nu am apuc sa spun nimic, ca a si aparut in jurul gatului meu un servetel prins cu cleme. Oh God! E timpul sa inchid ochii si astept sa imi ia durerea cu mana, asa mi-a promis.
Dupa cateva verificari (aflam exact unde doare), aud un zgomot "infernal" si simt cum plomba mea se macina sub puterea frezei....Mai am putin si ma ridic, nu dureaza..hai ca poti!!! O curatare de canal...si aud "asta e tot azi!". "Pai...am o masea gaurita, ce fac acum?"
"Astepti ziua de luni, cand trebuie sa revii. "
Si uite asa, stau acum cu maseaua mea, si ma uit cand la cele trei cutii de pastile, cand la mancarea delicioasa pe care mai mult o miros decat pot sa o gust. Dar cat mai e pana luni??? Doar 4 zile!