Ssshhtttt....it's secret!!!!

Sa concepem un mic scenariu. Ai o relatie serioasa, poate ca esti chiar casatorit/a si ai un moment de ratacire, ai senzatia ca relatia ta se incadreaza tot mai mult in relatiile clasice, cu seri pe canapea, cina doar acasa, fara prea multa viata sociala...doar tu si ea/ el. Si Doamne! cat urasti asta!!!!
Asa trece o zi, trec doua....o saptamana, pana decizi ca e timpul sa iti acorzi o pauza de la "iubire". Incerci in timpul petrecut cu tine sa iti dai seama ce e bine si ce nu in relatia ta "perfecta" (pentru toti care privesc din exterior,) incerci sa afli ce nu te multumeste, si de ce dupa atata timp pierdut cu cautarile "printului/printesei", ceva te retine.
Si uite asa...in starea asta a ta de "ratacire" te reintalnesti cu o mai veche iubire, cu acel cineva care ti-a lasat urme adanci in suflet , dar cu care nu s-a concretizat nimic (logic! ca doar acum ai o relatie:)) Acum parca ai un motiv sa te aranjezi, sa iesi din casa, cauti atentia lui si ai parte dea ea la o cina in oras. Totul decurge intr-un cadru restrans , comfortabil, in care privirile nu contenesc sa umble mai ceva ca la un maraton. La inceput il privesti ca pe o veche cunostinta si ii impartasesti cu nonsalanta viata ta, dupa ce a plecat el, apoi il privesti cu regret ca raspuns la complimentele care nu contenesc sa apara din ce in ce mai mult din partea lui, amintindu-ti momentele bune pe care le-ati trait si facandu-te sa te intorci in trecut si dorindu-ti sa mai ai parte macar un pic de tot ce a fost. Apar intrebarile in capul tau :"de ce s-a terminat? cum nu am vazut cat e de simpatic? cum e noua lui nevasta? cu ce a fost ea mai buna ca mine?" Si lista poate continua........
Pana ajungi ..purtata parca de un val....sa impartasesti un moment de intimitate intensa, un sarut...sau poate mai mult (pentru cei care nu pot pune frana hormonilor)!!
L-ai sarutat....acum ce e de facut? Ce ai simtit? Cat de gresit a fost totul?
Deodata vraja s-a rupt, in mintea ta nu exista decat sentimentul de vina.
What now?You have a secret!!!!!
Decizia cea mai grea iti apartine: ii spui sau nu celui care te asteapta acasa, celui pe care l-ai ales sa iti fie alaturi la bine si la rau?
HHMM cam greu.....
Balanta inclina destul de tare...cand intr-o parte, cand in cealalta!
Ai putea sa nu ii spui si vei avea mereu acest secret cu tine. Il vei simti cand il vei privi, cand il vei saruta, cand ii vei jura iubire, cand il vei imbratisa noaptea!
Dar de asemenea poti alege sa ii spui, dar trebuie sa accepti faptul ca incepand din acea zi increderea poate sa dispara, privirea calda sa fie mai rece, dorinta de a fi cu tine sa nu mai primeze, poate chiar sa se termine tot incepand cu acea confesiune.
Iti asumi ca pentru 3 secunde sa pierzi tot ce ai ?
Ce sa fie corect in jocul :sinceritate vs. minciuna?
Aici fiecare alege in partea lui. Dar trebuie sa mai specific faptul ca decizia poate fi mult influentata si de persoana careia trebuie sa i te confesezi. Poate persoana de langa tine ar suferi mult mai mult decat daca nu stia. Poate ca nu e genul de persoana care sa fie capabila sa accepte si astfel de rataciri care , pana la urma, sunt omenesti, da-o incolo de treaba! Suntem oameni, deci simtim, suferim, iubim...face parte din viata!!!!!

Mai e o vorba romaneasca care tinde sa fie perfecta in acest caz: "ce nu stii, nu poate sa te doboare".
Eu nu va spun ce as face eu.....e secret si decid sa nu il impartasesc, nu vreau sa risc sa va pierd!!!!
:)))

Do you know who are you?

Am vazut de curand un film care , dupa cum v-ati obisnuit, mi-a trezit noi si noi intrebari la care trebuie sa gasesc raspunsuri. Un film destul de slabut cotat pe imdb.com, dar pe care eu l-as cota cu mult mai mult, intrucat mi-a prezentat viata si in celalat mod decat stiu eu.
Si cum e viata mea si a majoritatea oamenilor din jurul meu? Pai e destul de simplu. Suntem "guvernati" si antrenati intr-o viata cu multa tehnologie, agitatie, suntem dependenti de telefoane, calculatoare, reviste, ziare, masini, case, targete indeplinite, etc. Suntem ca niste robotei, care nu mai gandim decat, cum sa avem cat mai multe, cum sa facem mai multi bani, si pe ultimul loc, am vrea sa avem totusi si parte de dragoste, de cineva cu care sa impartasim toate aceste lucruri "lumesti".
Si totusi cine suntem noi?
Un prim raspuns ar fi..."pai cum cine sunt? Sunt X-lescu, un/o tanar/a de x ani, care are un servici destul de bun, si care vrea sa exceleze tot mai mult in partea profesionala, care are o familie numeroasa, la care tine foarte mult....." Sa fie destul??? Esti intr-adevar fericit?
Si ca sa revin la film, personajul principal, a renuntat la tot ce avea, doar pentru a se regasi si a afla cine este cu adevarat, pentru a-si gasi echilibrul, pentru a umple golul din suflet, desi avea tot.
Ai putea sa te desprinzi de tot ce te inconjoara, sa iei cu tine o pereche de blugi, un tricou, o rochie si o pijama, un portofel cu cativa bani, si sa pleci in lume? Sa mergi in orase pe care nu le cunosti, sa fii singur si totusi sa reusesti sa iti faci prieteni? Iar cand ai stabilit cat de cat relatia de prietenie cu noii amici, sa iti faci bagajul sa pleci mai departe?
Poti renunta la costum, la masina, la tot ce ai, ca sa mergi intr-un loc unde nu exista atata tehnologie? Un loc unde prietenul tau sa fii tot tu? Vei reusi sa stabilesti acea relatie de prietenie, tu cu tine? Te vei intelege? Ai avea puterea sa faci toate astea fara sa te uiti inapoi?
Cred ca e un test destul de dificil , dar pe care , daca reusesti sa il treci, vei ajunge sa te iubesti mai intai pe tine, iar iubirea pentru ceilalti va fi mult mai puternica, si mai putin nociva si mai putin dependenta.
Mi-a placut mult o idee prezentata in film. "Echilibrul este in centru, intre cer si pamant, nici prea mult Dumnezeu, nici prea mult din sine, caci innebunesti". Cred ca ar trebui sa ne ghidam mai mult dupa asta, e atat de clar, dar atat de greu de indeplinit. Avem mereu tendinta de a ne ascunde dupa ceilalti, de a fi mereu in umbra cuiva, de afi dependenti de oameni, si mai deloc de noi.
E mare lucru sa renunti la tot, sa mergi intr-un loc departe de casa, sa te plimbi cu bicicleta si sa fii impacat si multumit de tine, sa zambesti atat cu fata, cu mintea, cat si cu ficatul. :)
"Daca ma iubesti, iubeste-ma, daca ti-e dor de mine, du-mi dorul si trimite-mi lumina si bunatate".