Un nume intr-o carte, un vers intr-o poezie, un gand intr-o minte pustie...

In ultima perioada am poposit pe sufletul iubirii si am incercat sa o inteleg , sa o fac prietena mea, sa ii impartasesc gandurile mele sfasiate de cotidianul incert si gri. Am cautat-o in muzica, in versuri, in imagini, in oameni, in mine....Are mania de a se ascunde, de a lua forme din cele mai ciudate..dar cu toate astea o poti recunoaste din o mie de sentimente.

"Help!I have done it again,

I have been here many times before,

Hurt myself again today,

and the worst part is there's no one to blame."




Si daca tot am regasit-o si in versuri, sper sa va placa si poezia asta pe langa acele multe poezii care sunt sigura ca le memorati si le recitati apoi persoanei iubite.



"Viata ca un poem

Iubita mea
Nu te cunosc,dar
Te recunosc la mijlocul fiecărui poem
Ne iubim preţ de câteva versuri
Uneori...chiar strofe întregi
Te strâng în braţele mele albastre
Apoi ne tăvălim pe paginile albe
Inevitabil,va trebui să mori
Voi vărsa lacrima de protocol
Şi cu un început de zâmbet
Bine mascat sub pleoapă
Voi trece la urmatorul poem. "

(autor secret)