Pentru tine, draga mamica!

Felicitari mamico! Oare cand au trecut 9 luni? Au fost 9 luni minunate, 9 luni in care in corpul tau au batut la unison, nu una, ci doua inimi. Te-ai gandit la asta? E minunat, nu-i asa? Acum, pentru prima data, dupa tot acest timp, iti tii la piept bebelusul. De azi incepeti un nou capitol. De azi tu esti "mami" si el/ea e puiul tau, pe care l-ai asteptat cu atata emotie si bucurie. Stiu sigur ca te-ai pregatit pe masura asteptarilor. Sigur bebe are deja camera lui, hainute mici, spalate si calcate cu atata grija, jucarii, pampersi, creme, si cate si mai cate! Le merita pe toate! Insa el nu stie sa se bucure de toate astea. El te vrea pe TINE! Doar tu esti importanta acum. Caldura bratelor tale, il fac sa se simta in siguranta! Ofera-i alinarea de care are nevoie si alapteaza-l inca din prima clipa. E esential pentru el sa faca tranzitia mai usor la mediul exterior, dar cel important e faptul ca prin alaptare sunteti conectati. Sunteti iar unul si acelasi, exact ca atunci cand era in burtica si se hranea prin placenta. Nimic nu e mai frumos ca alaptarea. Sa vezi multumirea bebelusului tau pe chipul lui angelic. Sa stii ca ai o asa "putere" de a alunga orice durere, orice nevoie, prin simplu fapt ca il alaptezi. Alaptarea este confort, alinare, conectare!
Ramai conectata cu puiul tau, el are cea mai mare nevoie de tine!

Scrisoare catre mine

Hei! Zambeste! Ce e cu tine? Azi ai chef sa fii trista? Sau ai chef pur si simplu sa taci?

E ok! Linistea e buna! Asculta vantul, daca asta te face fericita! Asculta timpul care trece tic tac! Azi trece cam incet nu-i asa? Daca da, atunci profita draga mea! Da-i timpului timp si sufletului ragaz. Stiu cum e cand esti in starea asta, ca deh! , e o scrisoare de la tine pentru tine! 😊
Of, draga mea! Stiu ca acum vrei doar o imbratisare stransa si lunga! Sper sa o gasesti si sa simti emotia ei pana in adancul inimii unde sa o pastrezi pentru toata viata!
Nuuuuu, nu te necaji ca te simti singura! Asta nu e un defect! Gandeste-te putin! Singuratatea ajuta sa te regasesti, sa te iubesti din nou! Singuratatea te ajuta sa iti reamintesti ce iti face placere sa faci cu adevarat in viata asta! Nu cauta un umar sa plangi, cand tu ai deja doi! 😉
Stii vorba aia la care apelezi cateodata :" te nasti singur, mori singur!". Esti ok!
Te iubesc fata draga, ca mereu lupti cu tine! Stiu ca dupa starea asta , apare zambetul si optimismul! Hai ca poti sa revii si de data asta!
Capul sus si muzica in casti!
Cu drag,
EU

Not for me...

In ultima perioada am pus foarte mult accentul pe prietenie si cum ar trebui sa fie ea. Am incercat sa analizez prieteniile pe care le-am avut in trecut si ce anume m-a determinat sa renunt la ele. Se pare ca urasc prefacatoria si minciuna. Astea au fost principalele motive si inca sunt in lista mea. Am suferit enorm cand am aflat ca prietenele mele ( cu care ma mandream), ma vorbeau pe la spate si ma judecau. A fost groaznic. Dar am ales sa ma indepartez delicat. Nu le-am spus niciodata :" hei, nu e frumos sa faceti asta! ". Inca ma gandesc daca asta a fost semn de lasitate sau de diplomatie.
Am analizat si ultima recent incheiata prietenie cu cea careia ii spuneam aproape totul. Si da, cred cu tarie ca nu am stiut sa gestionez situatia. Am fost mereu directa si am spus ce am avut pe suflet, crezand ca asta inseamna prietenia...well...wrongggg!
Posibil pentru ea, acest fel de a ma exprima a fost prea mult. Ea nu stie insa de cate ori ma gandeam la ea, stiam ca trece printr-o perioada dificila din care, cumva m-a exclus. Am pus mana pe telefon de "n" ori sa o sun sa vad cum e. Inima imi spunea sa nu fac asta, si renuntam. Dar intr-o zi am sunat si nu am putut spune decat " sunt alaturi de tine, daca ai nevoie de ceva, poate doar sa te descarci, suna-ma!" Si nu a sunat! Nu au contat anii de rasete, vizite,mail-uri, destainuri. Parca nu au existat niciodata. Asa! Sec! Nu a contat ca am avut nevoie de ea. M-a durut si doare! Dar va fi mereu in trecut. Caci viitorul imi spune sa nu mai fac asta. Sa nu mai astept sa ii pese cuiva. Sa fiu eu cu mine si atat! Nu mai pot sa accept falsitati si nu mai pot lasa sa ma doara.
Analizez si voi analiza mai in detaliu ce anume am gresit, in toata viata asta, ca sa pot sa indrept. E greu sa te uiti in oglinda sa te analizezi continuu, dar nu imposibil.
Nu cred ca exista prietenii adevarate , insa mereu le voi invidia pe cele care pot spune asta sincer, cu mana pe inima, ca au cel putin o prietena de suflet, care e dispusa sa fie acolo oricum si oricand, care nu judeca, care nu e invidioasa, care nu duce vorba mai departe!
Eu am renuntat!
Keep it simple friends, and talk only with your soul!:)

Selfie or selfish?

E o lume tot mai nebuna , care alearga in permanenta dupa ceva. Alearga sa fie in tendinte cu moda, cu tehnologia, vor in permanenta un job mai bun, vor sa aiba ce au ceilalti. E o lume in care totul se petrece la nivel virtual. Nu esti pe retelele de socializare, nu existi! E la moda sa iti faci poza in baie, la munca, in oras cand iesi la o cafea /bere cu fetele/baietii. Postezi tot ce faci! Mananci, dormi, alergi sau pur si simplu lenevesti. In mediul virtual esti cautat, apreciat, like-uit. Si asta iti da si mai multa putere . Postezi si mai mult, ai cereri noi de prietenie de la niste persoane pe care nu le cunosti personal. Si uite asa...esti singur! Gandeste-te cu cati din cei cu care impartasesti spatiul virtual, te saluti cand va intalniti pe strada. Cum vine ca sunteti prieteni pe Fb dar pe strada doi straini?Inchide pentru o ora telefonul si esti pierdut.
Fii egoist! Gandeste-te doar la tine pentru o ora. Fa ce simti tu, fara sa te gandesti ca acea activitate ar da bine pe retelele de socializare. Ascultati inima. Ea te cauta. E ratacita intre like si check in!
Fa-ti poze unde vrei, dar fa-le pentru tine! Pregateste-ti masa, ca sa te hranesti!
Fa o baie, ca sa te relaxezi!
Exista viata si fara Facebook, Twitter sau Instagram!
Trebuie doar sa o traiesti!!!:)

Lost... Can you find me?

Am ajuns sa simt pe pielea mea ce inseamna sa fii pierdut! Eu ... am disparut! Nu stiu unde sunt, ce fac, de ce nu ma regasesc! Sau poate o idee am...dar e tare aiurea!
Sa duci o rutina in care sa trebuiasca nitel sa gasesti si ceva solutii pe ici colea. Si sa nu fii inteleasa! Si uite asa, am plecat! Unde? In tara lui nimeni! Cat stau? Nu cred ca ma intorc curand! Stau acolo, singura si imi plang pe umar! Ma imbratisez si imi zic: " o sa te intorci, dar nu acum! Nu esti vindecata!"
Va fi tarziu cand voi reveni, mi-e frica de asta! Si cum de ce ti-e frica nu scapi...
Hope for the best!

Am revenit!?

A trecut un an si ceva de la ultima postare. Ce s-a intamplat? Mi s-a schimbat complet viata si am imbratisat-o cu ambele brate! Ce mai? I-am sarit de gat!
2014 a fost un an al necunoscutului. A trebuit sa descopar oameni noi, situatii nemaintalnite, locuri "nebantuite" de mine pana atunci. Si mi-a placut. E o senzatie foarte frumoasa cand trebuie sa te descurci cu un minim de informatii. Si cand reusesti, devii deodata mandru de tine!:)
A fost un an plin, un an care m-a implinit ca femeie, ca sotie, ca sora, ca prietena!
Inca mai sunt lucruri, locuri, oameni de cunoscut, dar nu ma grabesc! Iau lucrurile asa cum vin! Si in ultima perioada...  chiar vin!:)
Anul ce a trecut m-a ajutat sa ma cunosc pe mine, pe fata care nu iese prea des din zona ei de confort.
Sunt parti la care trebuie sa mai lucrez cu mine! Trebuie pe ici pe colo, sa ma mai "modelez". Important este ca stiu unde sunt minusurile ce trebuie preschimbate in plus.
Ce a mai adus anul 2014? Pe langa bucurii si emotii, a adus si regrete. Regrete ca unele prietenii au luat o alta forma, cea a cunostintelor! Dar cred ca si asta face parte din evolutia noastra ca oameni. Suntem in permanenta schimbare, noi, ca indivizi, si cred ca e normal la un moment dat sa nu mai ai acelasi ganduri, dorinte, stari. E ok. Ne adaptam din mers.
Ca sa inchei, anul 2014 va fi mereu pentru mine anul care a adus SCHIMBAREA.

Punct.si de la capat!

E sloganul anului 2013 pentru mine!
Inceputul de an, nu anunta nici pe departe asa ceva. Daca imi spunea cineva atunci ca voi fi pusa in postura de a lua o decizie, i-as fi replicat ca e nebun!:)
Recunosc ca mintea m-a purtat de multe ori catre noi destinatii in viata mea, dar corpul nu m-a urmat niciodata in calatoriile imaginare. Parca ingheta la auzul cuvintelor: "hai sa plecam!":)
Sunt statornica de felul meu, uneori poate prea "lipicioasa" de locuri, lucruri, oameni. Am putine momente cand fac lucruri la impuls....lucruri cu insemnatate, evident. Insa cand tot ce ai construit se poate narui, doar pentru ca nu ai curaj sa schimbi ceva, atunci trebuie sa iei o decizie.
Zis si facut! Mi-am luat inima in dinti, si am zis DA! Da, imi schimb viata, chiar daca asta implica sa ma mut din oras, sa schimb job-ul, si sa imi amintesc cu drag de oamenii pe care i-am cunoscut acolo, in oraselul acela mic, si la fostul loc de munca.
Ultimile luni au fost o adevarata nebunie. Am avut nevoie de rabdare, curaj si o duba ca sa car hainele, lucrurile si amintirile. Nu credeam ca poate fi asa complicat sa te muti dintr-un loc in altul. S-a adunat stres, nopti nedormite, agitatie,pareri de rau si pareri de bine , lacrimi si rasete, discomfort si caldura imbratisarilor care parca imi spuneau : va fi bine!
Sambata dimineata! Ceata groasa! Frig! Am aruncat bagajele in masina, am sarutat si imbratisat cu drag familia, si am pornit la drum. Doar eu cu mine, la volan, conducandu-mi viata spre necunoscut, spre un nou inceput.
Au trecut 3 saptamani de atunci! Cum sunt? Nu stiu! Imi vine sa raspund ca la reclama snickers : "nu esti tu cand ti-e foame!"
Am zile bune, cand ma bucur de tot ce e nou, ma bucur de soare, de plimbare! Am momente cand ma simt singura intr-un oras mare! (si cand se intampla asta, chiar sunt singura:( ).
Sunt optimista. Tristetea e doar o stare!:P